Usturoiul românesc intră în criză

* cultura de usturoi din România scade după ce ajutorul de minimis de 3.000 euro/hectar, lansat în 2019, nu a mai fost plătit în 2025 * fermierii spun că fără sprijin public nu mai pot acoperi costurile și pierderile, iar piața se îndreaptă din nou spre importuri

Usturoiul românesc trece printr-un moment critic, după ce schema de sprijin care a ținut cultura pe linia de plutire în ultimii ani a fost întreruptă. Programul de minimis pentru usturoi, introdus în 2019 pentru reducerea importurilor și stimularea producției interne, oferea aproximativ 3.000 de euro pe hectar și a dus la creșterea rapidă a suprafețelor cultivate. În 2025, deși schema fusese anunțată și exista cadrul de funcționare, plățile nu au mai ajuns la fermieri, iar ministerul a invocat blocaje administrative și instabilitate guvernamentalăConsecința este directă: tot mai mulți agricultori renunță la o cultură cu costuri mari și risc ridicat. Legumicultorii spun că usturoiul cere multă muncă manuală, sămânță scumpă, întreținere atentă și are pierderi inevitabile la recoltare și uscareMinisterul Agriculturii a anunțat că schema ar urma să fie reluată la începutul lui 2026, iar ministrul Florin Barbu a confirmat public intenția de reintroducere a ajutorului. Fermierii avertizează însă că întreruperea din 2025 a afectat planurile de producție și încrederea în program: cultura se organizează pe sezoane, iar un an fără bani poate închide definitiv ferme mici și medii.

 Moldova este una dintre regiunile unde efectele se simt rapid. Iașul, ca piață mare de consum, a fost constant alimentat cu usturoi românesc din nord-est, iar scăderea producției locale duce la creșterea dependenței de importuri, mai ales în extrasezon. În același timp, presiunea se pune pe Copălău, județul Botoșani, zonă considerată reper național pentru usturoi. Acolo se cultivă soiuri locale păstrate de generații, iar producțiile bune ale fermierilor arată că potențial există — de exemplu, în vara lui 2025 s-au raportat recolte de circa 7–8 tone de pe aproximativ 2,7 hectare la un singur producător, valorificate în piețe și livrări directe. Dar fără rentabilitate, nici bazinele tradiționale nu pot ține singure piața.

Usturoiul de Copălău a devenit în ultimul deceniu un nume cunoscut în toată țara și promovat inclusiv peste granițe ca produs local de calitate, dar certificarea oficială a brandului a rămas dificilă din cauza fragmentării producătorilor și a lipsei de asociere. În contextul actual, menținerea culturii nu mai ține doar de tradiție sau promovare, ci de o ecuație economică simplă: costuri mari, preț final presat de importuri ieftine și lipsa unui sprijin constant.

Dincolo de cifre, miza este una practică. Usturoiul este o legumă de bază în agricultura românească și un ingredient versatil, folosit în gospodării, în restaurante, în industria alimentară și în rețete tradiționale sau moderne. Este prezent de la sosuri și conserve până la preparate din carne și murături, iar rolul lui în alimentația curentă îl face un produs strategic pentru piața internă. Dacă producția locală continuă să scadă, România va depinde tot mai mult de importuri, iar consumatorii din orașe mari precum Iași vor vedea tot mai rar usturoi autohton pe tarabe.

Clara DIMA