Vacanță în Pridvorul Satului, pentru 12.000 de copii

În dimințile liniștite de vară, satul Vișani părea că își duce viața obișnuită, cu zgomotul blând al naturii și pașii mărunți ai localnicilor care își urmează rutina zilnică. Însă, de fiecare dată se întâmplă ceva special. Este vorba despre Tabăra din Pridvorul Satului, un proiect de suflet al Arhiepiscopiei Iașilor, care aduce în mijlocul satului o rază de speranță pentru zeci de copii care, altfel, nu ar fi avut parte de o vacanță.

Povestea a început în urmă cu 13 ani, când un grup de adolescenț inimoși, împinși de dorința de a aduce un zâmbet pe chipurile unor copii nevoiași, au decis să organizeze o tabără într-un sat mai puțin cunoscut. „Îmi petreceam toată vara în tabere și îmi depășeam limitele căutând să fiu mereu mai bună pentru copii. Simțeam că între ei, încercând să le ofer o imagine despre potențialul pe care îl au, devin cea mai bună versiune a mea. Lucrurile au pornit cât se poate de firesc, un prieten mi-a zis că a fost într-un sat unde erau foarte mulți copii lipsiți de posibilități și triști, care aveau nevoie de o încurajare. Hai să facem o tabără!” am spus la unison și așa am pornit la drum, între prieteni. Eram adolescenți și aveam timp de oferit”, a spus Diana Elena Siminciuc, coordonatorul taberei.

A fost o simplă idee, dar care a prins rădăcini adânci și a crescut, transformându-se într-un proiect care astăzi aduce lumină în viața a mii de copii din satele Moldovei. În prezent, 300 de tineri voluntari se dedică acestui scop nobil, organizând nu mai puțin de 120 de tabere în sate din Iași, Neamț și Botoșani. Ei reușesc să ajungă la 12.000 de copii, cărora le oferă trei zile de neuitat, chiar acolo unde trăiesc. „În Vișani, așteptăm în jur de 70 de copii, dar numărul acesta poate crește pe măsură ce veștile bune se răspândesc între vecini”, a completa Diana Elena. Pentru ea, totul a început firesc. Avea 18 ani când a decis să se alăture proiectului și să își dedice vara copiilor. A fost un drum al descoperirii, atât pentru ea, cât și pentru acei micuți care aveau nevoie de o mână întinsă. Și-a petrecut verile în sate, învățând să fiu mai atentă la cei din jur, mai răbdătoare. Simțea că între ei, între acei copii care aveau nevoie de o simplă încurajare, devenea cea mai bună versiune a ei. „Odată cu primul copil al meu personal am luat o pauză și soțul meu a preluat coordonarea proiectului. Eu am trecut în culise, în echipa de formare a voluntarilor. Anul acesta, datorită faptului că trăiesc #puterealuiîmpreună într-o comunitate de mămici din Iași, am simțit că, deși voi fi cu toți cei 4 copii ai mei după mine, nu voi fi singură. Un grup de mămici mi s-a alăturat și am curajul să fac nebunia de a ieși din nou pe teren, de a reveni la firul ierbii, la interacțiunea 1 la 1 cu participanții. Ne vor fi alături și câteva fete studente, voluntare în tabere, ca să ne ajute când vine vorba de alergat după copii, pentru că noi am ajuns la vârsta la care avem nevoie ca interacțiunea cu cei mici să fie mai pe tihnă, mai profundă și mai puțin energică”, adaugă râzând Diana Elena.

Tabăra din Vișani nu este doar despre activități. Este despre a oferi aripi. Despre a le arăta copiilor că, indiferent de circumstanțele în care se află, pot visa și pot reuși. „Vrem ca ei să nu părăsească școala, să îndrăznească să viseze și să muncească pentru a-și atinge visele. Vrem să le fim alături, an după an, pentru ca impactul nostru să fie unul de durată”, a încheiat Diana Elena Siminciuc povestea taberelor.

În timp ce focul de tabără va arde în seara asta, iar râsetele copiilor vor umple aerul cu bucurie, voluntarii vor ști că au făcut ceea ce trebuia. În Vișani și în alte 11 sate, taberele continuă, iar echipa de voluntari va fi acolo să le sufle în aripi și să dea putere unor vise fragile, dar pline de potențial. Fiecare zi petrecută ]n Tabăra din Pridvorul Satului este o amintire prețioasă, un pas către un viitor mai bun pentru acești copii. Și nu este oare acesta cel mai frumos dar pe care îl putem oferi copiilor?

Maura ANGHEL