Solstițiul de vară. Tradiții în cea mai lungă zi din an

Solstițiul de vară. Tradiții în cea mai lungă zi din an

On the Moon Again”, observații astronomice pe Pietonal

Cu o seară înaintea solstițiului, astronomia va coborî în centrul orașului. Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași și Astroclubul „Lectura stelelor” organizează sâmbătă, 20 iunie, de la ora 19:00, o sesiune publică de observare a Lunii.

Evenimentul „On the Moon Again” va avea loc pe Pietonalul Ștefan cel Mare, în zona din fața Primăriei, iar participarea este liberă. Întâlnirea oferă publicului posibilitatea de a descoperi cerul prin observație directă și de a primi explicații din partea pasionaților de astronomie. Organizarea unei astfel de activități într-un spațiu public transformă Pietonalul într-un laborator în aer liber. Copiii pot vedea că astronomia nu înseamnă doar lecții, formule sau imagini din manuale, ci și observarea directă a fenomenelor și formularea unor întrebări despre Univers. Evenimentul poate reprezenta și un punct de plecare pentru școli și familii interesate de educația științifică. Numărul participanților și activitatea desfășurată de Astroclubul „Lectura stelelor” pot arăta cât de mare este interesul ieșenilor, în special al copiilor, pentru astronomie.

Drumul Soarelui

Solstițiul de vară este momentul în care emisfera nordică primește cea mai mare cantitate de lumină din întregul an. În lumea satului ieșean, apropierea miezului verii era recunoscută nu după calcule astronomice, ci după mersul Soarelui, starea culturilor și ritmul muncilor agricole.

Țăranii din vechile comunități rurale ale Iașului nu foloseau noțiunile astronomice de astăzi, dar urmăreau cu atenție drumul Soarelui. Poziția răsăritului, lungimea umbrelor și durata luminii îi ajutau să recunoască schimbarea anotimpurilor și să-și organizeze munca. În apropierea solstițiului, umbrele de la amiază deveneau cele mai scurte din an. Diminețile începeau devreme, iar lumina se păstra până târziu, oferind mai mult timp pentru lucrările din gospodărie, pentru îngrijirea animalelor și pentru muncile de pe câmp. Oamenii nu aveau nevoie de ceasuri precise pentru a înțelege că vara ajunsese la putere. Citeau timpul după locul Soarelui pe cer, după comportamentul animalelor și după transformările plantelor.

Muncile câmpului urmau mersul Soarelui

În lumea satului ieșean, această perioadă a anului era una dintre cele mai solicitante. „Culturile trebuiau îngrijite, fânețele începeau să fie cosite, iar gospodarii se pregăteau pentru apropierea secerișului. Munca începea adesea în zori, înainte ca arșița să devină greu de suportat. La orele amiezii, când Soarele urca foarte sus pe cer, oamenii și animalele se retrăgeau pentru odihnă, iar lucrul era reluat spre seară. Ziua lungă permitea transportarea fânului, repararea uneltelor, îngrijirea grădinilor și pregătirea spațiilor în care urma să fie depozitată recolta”, a spus etnograful Angela Paveliuc Olaru. Ritmul gospodăriei era stabilit de lumină, nu de programul măsurat în ore.

După 21 iunie, zilele încep să scadă

Fenomenul este determinat de înclinarea axei Pământului în timpul deplasării planetei în jurul Soarelui. În momentul solstițiului, emisfera nordică este orientată cel mai mult spre Soare, iar astrul ajunge la cea mai înaltă poziție a sa pe cer. Cuvântul „solstițiu” provine din limba latină și poate fi tradus prin expresia „Soarele stă”. Denumirea vine de la impresia că, timp de câteva zile, punctul în care Soarele răsare și apune se modifică foarte puțin. Solstițiul nu înseamnă însă că 21 iunie va fi obligatoriu și cea mai călduroasă zi a anului. Temperaturile maxime apar, de regulă, mai târziu, deoarece solul, apele și atmosfera continuă să acumuleze căldură. Solstițiul reprezintă punctul maxim al luminii, dar și începutul drumului înapoi către zilele scurte. După 21 iunie, durata zilei se va reduce treptat, chiar dacă vara calendaristică abia începe.

Maura ANGHEL