America și Europa: două strategii, două lumi. Cum vede Washingtonul continentul european în 2017 și în 2025

În Strategia Națională de Securitate (NSS) a SUA, principalul document doctrinar al președintelui american, relația SUA-Europa este filtrată prin lentile geopolitice, economice și culturale care spun multe despre direcția lumii occidentale.

În decembrie 2017 președintele Trump prezenta prima sa strategie națională de securitate. Zilele acestea a prezentat-o pe a doua. Pentru că ne privește direct și pentru că relația dintre Statele Unite și Europa a fost întotdeauna un barometru al ordinii internaționale, e important nu doar să analizăm ce scrie în strategia din 2025, ci mai ales să analizăm dinamica și ce s-a întâmplat între 2017 și 2025.

Între 2017 și 2025, percepția americană asupra Europei se schimbă radical. Pentru Trump din 2017 Europa era, în primul rând, un aliat strategic și economic. Trump din 2025 afirmă un diagnostic cultural, demografic și civilizațional fără precedent în retorica oficială americană. Nu că ar fi fost de neașteptat după „aruncarea buzduganului Vance” la Munchen. În 2025 SUA au ca interes „Promoting European Greatness”. De ce ? Pentru că în 2017 Europa era un partener strategic imperfect. În 2025, Europa este un pacient civilizațional cu risc vital.

Diferența majoră este schimbarea de perspectivă: de la alianță militară la diagnostic cultural și civilizațional. Este reflectarea unei realități dure: în opt ani, Europa a pierdut din competitivitate, din încredere și din coeziune, iar Washingtonul reacționează în consecință.

Cine e pro-european convins, așa cum sunt eu, și se îmbățoșează la cititul strategiei 2025 nu a înțeles nimic : în discursul din 2017 de la ONU, președintele Trump a spus clar ce așteaptă de la marile puteri europene, în special Germania : cheltuieli sporite de apărare, independență energetică, dereglementare și competitivitate. Exact ce spune și „raportul Draghi”, asumat de Uniunea Europeană în… septembrie 2024. Diplomații germani din sală au râs, ironic, de Trump. Acum ar trebui să… plângă de râsul lor din 2017.

1. Strategia SUA 2017: Europa ca aliat, dar insuficient pregătit

• a) Rusia și China sunt principalele amenințări, Europa este un pilon al alianței

Strategia afirmă explicit că NATO este „cea mai de succes alianță politică și militară din istorie” și că Europa rămâne esențială pentru securitatea globală. Accentul cade pe întărirea flancului estic și pe descurajarea Rusiei.

• b) Problemele europene sunt în primul rând economice și militare

Europa este criticată pentru subfinanțarea apărării și pentru dependența energetică de Rusia. Dar diagnosticul este tehnic, nu cultural. SUA cer Europei să crească investițiile militare și să își modernizeze economia.

• c) Uniunea Europeană rămâne actor pozitiv

Washingtonul susține explicit integrarea europeană, considerând-o un instrument pentru prosperitate și stabilitate. Divergențele comerciale sunt menționate superficial, iar tonul general este unul de colaborare tradițională.

În 2017, Europa este văzută ca un aliat esențial, dar insuficient pregătit.

Documentul din 2025 reprezintă o ruptură conceptuală majoră față de 2017. Nu mai este vorba doar de bugete militare insuficiente. SUA formulează o critică profundă a direcției în care merge Europa.

• a) Diagnosticul economic: de la stagnare la declin accelerat

SUA constată că Europa continentală a scăzut de la 25% din PIB-ul global (1990) la 14% în 2025, punând declinul pe seama suprareglementării, inhibării creativității, rigidității pieței muncii, pierderii competitivității în industrii strategice. Exact ce spune „raportul Draghi” și ceea ce ne prezicea Trump de la tribuna ONU în 2017. Tonul este nu „mai alarmist decât în 2017”, ci ultimativ. Și are dreptate.

• b) Diagnosticul civilizațional: risc de „erasure” europeană

Este pentru prima dată când un document american oficial afirmă existența unui risc de dispariție culturală europeană, critică migrația masivă și efectele ei politice, acuză instituții europene că subminează suveranitatea statelor membre, vorbește despre criza identitară și demografică a continentului. Aceasta reprezintă o schimbare radicală: Europa nu mai este doar un actor geostrategic, ci un subiect civilizațional în dificultate. Poate cineva să-l contrazică ? Cu siguranță nici miile de „Jean Dupont” din Franța și nici miile de „Thomas Schmidt” din Germania.

• c) Rusia: pentru SUA, Rusia nu mai e doar adversar, ci element de stabilitate necesar

În 2017 Rusia era amenințare. În 2025, textul lui Trump spune că Europa are încă un avantaj militar major față de Rusia și că relația trebuie stabilizată prin negociere, pacea în Ucraina trebuie obținută rapid, retragerea escaladării este mai importantă decât obiectivele ambițioase. Este o repoziționare majoră a SUA, în care accentul se mută de la confruntare la stabilitate strategică.

• d) Europa trebuie „ajutată să iasă din criza politică internă”

Documentul acuză unele guverne europene de suprimarea opoziției, cenzură, incapacitatea de a reprezenta voința publică (în special privind pacea). Aceasta este o schimbare de ton fără precedent față de 2017.

• e) Favorizarea Europei Centrale și de Est

SUA declară clar că vor: consolida „națiunile sănătoase” din centrul și sudul Europei (atenție, a spus „națiunile sănătoase” nu „statele sănătoase” !), crea legături economice, militare și culturale preferențiale cu acestea. Este o departajare explicită între „Europa declinului occidental” și „Europa emergentă din Est”, un arc peste timp la neinspirata declarație a lui Chirac din 2003, în care spunea că „țările din Europa de Est au pierdut o bună ocazie de a tăcea”.

• f) Pentru România asta este o oportunitate uriașă, ea trebuie fructificată în două săptămâni, astfel:
• Retragerea imediată și înlocuirea ridicolului ambasador român de la Washington cu un „vultur”.
• Urgenta adoptare a unei noi strategii naționale de apărare.
• Președintele României să găsească mâine, nu mai târziu, aliați (de exemplu Polonia, Slovacia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Grecia, Italia) și să solicite președintelui Consiliului European să convoace un Consiliu extraordinar prin care să răspundă clar acestei strategii a SUA.

Un bun început de răspuns ar fi că da, mesajul american conține adevăruri dureroase, dar și o agendă proprie SUA pe care o considerăm legitimă, dar diferită de poziția trecută a SUA, iar această obligă Europa să se reformeze. Autonomia strategică europeană nu e un moft, e o necesitate geopolitică. Da, UE trebuie să devină mai puternică în economie, apărare, identitate și industrie ca să poată negocia de pe poziții de egalitate, iar Ucraina este turnesolul maturității europene. Dorim o relație puternică cu SUA și ne vom mobiliza pentru a nu fi doar un „junior partner”.

Europa lui 2017 este percepută ca o putere economică respectabilă, cu probleme structurale dar recuperabile. Crizele sunt tehnice: bugete mici pentru apărare, dependențe energetice, reformele lipsă. SUA ne vedeau în 2017 ca pe un aliat solid, pilon al ordinii mondiale.

Europa lui 2025 este percepută ca un continent în declin accelerat, amenințat nu doar economic, ci și identitar și demografic. Problema nu mai este doar lipsa de bani pentru apărare, ci pierdere de încredere, fragmentare politică, criză culturală și risc de irelevanță geostrategică. SUA consideră că Europa occidentală nu mai poate fi luată de bună ca aliat și că viitorul relației transatlantice depinde de statele din Europa Centrală și de Est. Pentru prima dată nu e suflată o vorbă despre faptul că SUA se angajează la repsectarea „articolului 5” din Tratatul NATO. Cine nu e luat cu frig pe coloana vertebrală înseamnă că nu are nici coloană vertebrală, nici creier.

Concluzia generală e simplă și ilustrează ce mi-a spus un celebru ambasador american acum mulți ani: „SUA știu cine sunt băieții buni și băieții răi, dar SUA tratează cu băieții puternici”. Pe scurt, dacă vrem în continuare să contăm pe SUA nu trebuie să fim buni sau răi. Trebuie să fim puternici, pe picioarele noastre. Sau… rău de buni… După 80 de ani de protecție americană ar fi și cazul

Daniel Funeriu cotidianul.ro