Securitatea Europei se decide fără un actor important la masa negocierilor

Deputatul Mihai Fifor critică lipsa României de la discuțiile esențiale privind viitorul securității Europei, deși țara are cea mai lungă graniță cu Ucraina și este stat de frontieră NATO. O sală unde se decide viitorul securității Europei, cu actorii principali prezenți, dar România lipsește. Deputatul PSD Mihai Fifor atrage atenția asupra acestei absențe. România nu se află la masa negocierilor.

Unde se redesenează harta securității

Fifor descrie un context intens în care negocierile au loc la Kiev. Consilierii pentru securitate națională ai marilor puteri europene și euro-atlantice lucrează acolo, stabilind direcții strategice pentru pacea din Ucraina și garanțiile postbelice. Se redactează documente-cadru importante, se aliniază poziții și se iau decizii care vor defini echilibrele de putere pe continent pentru anii următori. Este un moment decisiv pentru arhitectura de securitate europeană. Germania, Regatul Unit, Franța, Italia sunt prezente la discuții. Polonia, statele baltice, țările nordice, Canada, NATO și instituțiile UE participă de asemenea. Toți își ocupă locul la masa unde se stabilesc noile reguli. În această ecuație, lipsește un jucător care, logic, ar trebui să conteze. România nu apare acolo unde se iau deciziile importante pentru propria sa securitate.

Absentă, nu doar marginalizată

Deputatul Mihai Fifor nu se ascunde după cuvinte. Pe Facebook, el afirmă: „Ca de obicei, România nu este. Nu întârziată. Nu marginală. Absentă”. O absență completă, nu doar o prezență discretă sau întârziată. Contextul face această absență și mai greu de înțeles. Fifor subliniază: „Stat de frontieră NATO, cu cea mai lungă graniță UE cu Ucraina, actor care ar fi trebuit să fie indispensabil în orice discuție serioasă despre securitatea Mării Negre și a flancului estic”. România are toate motivele să fie prezentă. Graniță lungă cu Ucraina, poziție strategică pe flancul estic al NATO, interese directe la Marea Neagră. Exact în momentul în care se redesenează harta de securitate a Europei, România lipsește. Fifor explică: „Şi nu din întâmplare. Ci pentru că, între timp, România e pe pauză.” Practic, o absență voluntară, o lipsă de implicare reală. Mai adaugă, cu o notă de ironie: „Dar, cu vigilenţa-i recunoscută deja, priveşte cu îngrijorare”. România privește de pe margine, ca un spectator la propriul său viitor.

Când nu ești la masă, ești în meniu

Fifor folosește o metaforă care a prins deja rădăcini în discursul public: „Să nu uiți, Darie...! Mă rog, Ilie. Sau Nicuşor. Sau cine vreţi voi...După caz. Când nu eşti la masă, eşti sigur în meniu. Lumea se reaşază. Rapid. Fără menajamente. Fără pauze. Fără vacanţă prelungită pentru răcituri şi sărmăluţe”. Mesajul e simplu. Dacă nu ești prezent la masa deciziilor, riști să devii subiectul lor. Poți ajunge „în meniu”, adică să fii afectat de decizii la care nu ai contribuit. Procesul nu așteaptă pe nimeni. În timp ce alții negociază și își consolidează pozițiile, la București domnește liniștea. „Tăcerea veşnic prudentă, mereu convenabilă. Absenţa ‘strategică’ ridicată la rang de normalitate.” Tăcerea devine normă, iar absența e prezentată ca strategie. Dar această „normalitate” e periculoasă în lumea geopolitică. Fifor avertizează: „Din păcate, însă, în geopolitică nu există vacanţă. Pentru că, atunci când nu eşti la masă, eşti în meniu”. Geopolitica nu are pauze de vară sau vacanțe prelungite. Este un joc continuu, iar cine nu participă activ rămâne doar o piesă pe tabla altora.

Ce rol alege România

Critica lui Fifor ridică o întrebare importantă: ce rol vrea România să joace în viitorul securității europene? Să fie un actor care își definește propriul drum prin implicare sau să rămână spectator, ori chiar obiect al deciziilor altora? Negocierile de la Kiev nu sunt doar un episod trecător. Ele stabilesc direcții de securitate pe termen lung. Absența României la astfel de momente cheie nu e doar un simbol, ci are consecințe concrete. Poate că la București se crede că e timp de recuperat mai târziu. Poate există motive interne pentru această absență. Fifor nu intră în detalii, dar subliniază riscul imediat: când nu ești prezent, nu poți influența rezultatul. Metafora mesei și a meniului rămâne clară. Într-o lume care se schimbă rapid, alegerea e între a fi bucătar sau... mâncarea altora. Viitorul depinde de locul pe care ți-l asumi.

În final, absența României de la negocierile pentru securitatea Europei rămâne o temă de reflecție. Poate părea un detaliu de moment, dar efectele se pot simți pe termen lung. Rămâne de văzut dacă autoritățile vor schimba această abordare sau dacă tăcerea și absența vor deveni regula. Europa se redesenează, iar locul României la această masă nu poate fi ignorat la nesfârșit.