Autoritatea Aeronautică ține țara la sol. Cinci inspectori blochează mii de proiecte

* doar cinci persoane analizează documentații tehnice extrem de complexe, care presupun evaluări aeronautice în domenii precum electromagnetic, geometric, operațional și de aerodromuri * investiții de miliarde de lei, proiecte publice majore, dezvoltări imobiliare sau infrastructură strategică depind, efectiv, de un nucleu de cinci specialiști

În timp ce cetățenii, primăriile și investitorii acuză întârzieri sufocante, blocaje inexplicabile și imposibilitatea de a obține la timp avize esențiale pentru proiecte publice și private, Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR) vine cu un răspuns oficial care, dincolo de limbajul administrativ, conturează o realitate alarmantă: un stat care funcționează la limită, cu instituții vitale reduse la câteva persoane și cu proceduri împinse până la pragul colapsului.

Într-un document transmis oficial, AACR respinge ferm acuzațiile privind nefuncționarea platformei electronice de programare și depunere a documentațiilor. Instituția susține că sistemul informatic este „funcțional” și utilizat zilnic de un număr semnificativ de persoane fizice și juridice, care ar reuși, fără dificultăți tehnice, să finalizeze procedurile online. Pe scurt, problema nu ar fi tehnologia.

Și totuși, imediat după această asigurare, începe adevărata radiografie a blocajului.

AACR admite că se confruntă cu un volum „foarte ridicat” de cereri, raportat la o resursă umană dramatic de redusă. Mai exact, doar cinci persoane analizează, în prezent, documentații tehnice extrem de complexe, care presupun evaluări aeronautice în domenii precum electromagnetic, geometric, operațional și de aerodromuri. Fiecare aviz necesită implicarea a minimum trei-patru inspectori specializați, iar fiecare decizie are impact direct asupra siguranței aeronautice.

Cu alte cuvinte, investiții de milioane sau miliarde de lei, proiecte publice majore, dezvoltări imobiliare sau infrastructură strategică depind, efectiv, de un nucleu de cinci specialiști.

AACR recunoaște că a încercat să cârpească situația

Instituția a dorit relocarea temporară a încă două posturi din alte departamente, o soluție descrisă chiar de AACR drept nesustenabilă și dăunătoare pe termen lung. Mai grav este însă motivul pentru care nu pot fi făcute angajări: cadrul legal actual, în special OUG nr. 156/2024, blochează orice suplimentare de personal.

Chiar și într-un scenariu ideal, în care legislația ar permite angajări, AACR avertizează că noii inspectori nu ar putea deveni operaționali mai devreme de un an. Pregătirea este obligatorie, complexă și nu poate fi accelerată, având în vedere riscurile directe asupra siguranței zborurilor civile.

În privința programărilor, instituția precizează că asigură minimum 11 sloturi zilnice pentru depunerea documentațiilor, cu posibilitatea suplimentării acestora pentru proiecte publice urgente. De asemenea, anumite tipuri de solicitări – precum prelungirea valabilității avizelor sau organizarea de evenimente temporare – sunt procesate fără programare.

AACR invocă și introducerea unui mecanism de „aviz simplu”, emis automat în câteva minute, pe baza Certificatului de Urbanism Digital, dar doar în câteva zone pilot: Sectorul 1 din București, Cluj-Napoca și Oradea. Pentru restul țării, procedura clasică rămâne regula, cu toate blocajele aferente.

Instituția insistă că toate avizele sunt emise în termenul legal de maximum 30 de zile, conform OUG nr. 31/2025, dar recunoaște implicit că dificultatea majoră nu este respectarea termenului, ci accesul efectiv la depunerea documentației într-un sistem sufocat de cereri.

În concluzie, AACR admite fără echivoc ceea ce până acum era spus doar pe la colțuri: singurele blocaje reale sunt legislative și structurale. Lipsa posibilității de angajare, salariile necompetitive și imposibilitatea de a păstra specialiștii transformă o instituție-cheie într-un punct de strangulare pentru dezvoltare.

Prin urmare, statul român cere performanță, dar oferă constrângeri, pretinde digitalizare, dar funcționează cu oameni puțini și epuizați, promite dezvoltare accelerată, dar își blochează singur instituțiile-cheie prin acte normative rigide.

Iar între timp, proiectele așteaptă. Investițiile se amână. Iar avizele, chiar dacă „se emit în termen legal”, rămân simbolul unei Românii care se mișcă greu, nu pentru că nu știe, ci pentru că nu se lasă.

Daniel BACIU