Iluzia scutului de oțel și realitatea ,,podurilor de hârtie''. De ce NATO riscă să piardă războiul logistic cu Rusia înainte de a trage primul foc

Un "Schengen militar" sabotat de infrastructură

Adevărul incomod este că infrastructura civilă a Europei nu a fost construită pentru război. Avem nevoie, spun experții, de un "Schengen militar" - o zonă de liberă trecere pentru convoaiele armatei.

Prăbușirea unei secțiuni de 100 de metri a podului din Dresda, anul trecut, nu este un incident izolat, ci simbolul unei Germanii a cărei infrastructură este considerată de experți drept "dezastruoasă". Însă obstacolele fizice nu se opresc la poduri.

In țările baltice, dar și în Spania, ecartamentul feroviar diferit de standardul european obligă la măsuri disperate: trupele și echipamentele trebuie descărcate și reîncărcate la granițe. Aceste pauze operaționale pentru schimbarea trenurilor creează ceea ce militarii numesc "chokepoints" - ținte statice, perfecte pentru rachetele Iskander sau Kinzhal ale Rusiei. Practic, logistica defectuoasă oferă inamicului coordonate sigure.

"În prezent, ar dura aproximativ 45 de zile pentru a muta o armată din porturile strategice din vest către țările învecinate cu Rusia sau Ucraina’’.

Cursa contra cronometru: 200.000 de soldați și 1.500 de tancuri

Planurile de apărare ale NATO sunt ambițioase și vizează transferul a aproximativ 200.000 de soldați, 1.500 de tancuri și peste 2.500 de blindate spre Est în cazul unui conflict real. Generalul locotenent german Alexander Sollfrank afirmă că totul trebuie să funcționeze "ca un ceas elvețian" pentru a transmite Moscovei un mesaj clar de descurajare.

Insă, în acest moment, ceasul NATO întârzie nepermis. Ținta noii strategii de mobilitate este reducerea timpului de desfășurare la 3-5 zile, o diferență colosală față de realitatea actuală de 45 de zile. Exact acest spațiu de manevră, această fereastră de vulnerabilitate, este ceea ce Vladimir Putin caută.

pentru noi, cei aflați în prima linie, concluzia analizei Financial Times a trebui să ne pună serios pe gânduri şi să ne facă se conştientizam cât de vulnerabilă este infrastructura noastră.

Reînarmarea Europei nu înseamnă doar contracte pentru armament, ci și capacitatea de a muta acel armament. Dacă podurile Germaniei nu țin, dacă tunelurile Franței sunt prea înguste și dacă șinele Poloniei, României sau Țărilor Baltice impun transferări riscante, descurajarea devine o iluzie.

Rusia nu trebuie să fie mai puternică decât NATO pe termen lung; trebuie doar să fie mai rapidă pe termen scurt. Iar istoria ne arată că, în fața unui tăvălug militar, infrastructura precară poate fi un inamic la fel de redutabil ca armata adversă.

Cristian Soare defenseromania.ro