Încă o lovitură: Trump blochează vizele pentru 75 de state. ”Măcelărește” prieteni și dușmani la pachet, între care și state din SOROȘSTAN, ca Albania și Moldova

Administrația Trump a luat ieri o decizie care reprezintă fără doar și poate una dintre cele mai radicale schimbări de politică externă din istoria modernă a SUA. Cetățenii din 75 de state ale lumii nu vor mai primi vize de intrare în SUA pe termen nedefinit, pretextul fiind revizuirea procedurilor birocratice, adică ceva ce poate dura de la multe luni la niște ani buni. Ceea ce este șocant e faptul că pe lista statelor interzise se numără aliați grei ai SUA în puncte strategice ale lumii și chiar membre NATO.

Practic, la o privire atentă, se observă absența distincției între „inamici” și „parteneri strategici”. Lista amestecă state aflate sub sancțiuni severe cu aliați sau parteneri apropiați ai SUA.

Prezența Iranului, Rusiei, Siriei și Afganistanului este explicabilă prin tensiunile geopolitice actuale, deci zicem că e absolut firească.

În schimb, includerea unor țări precum Brazilia, Egipt, Iordania sau Kazahstan este șocantă. Brazilia este un partener major non-NATO, iar Egiptul și Iordania sunt pilonii stabilității americane în Orientul Mijlociu. O interdicție de vize pentru aceștia aruncă în aer arhitectura de securitate a SUA.

Este frapant, de asemenea, să vedem banate aproape toate statele din Balcanii de Vest, adică Albania (prietena lui Soros), Bosnia, Kosovo, Macedonia, Muntenegru) și state din Parteneriatul Estic, adică Moldova (altă prietenă a lui Soros), Georgia, Armenia, Azerbaidjan. Ca și cum SUA ar transmite subliminal că nu încurajează extinderea UE. Lipsește, însă, Serbia, prietena familiei Trump.

Între aceste țări sunt și membre NATO, precum Albania și Muntenegru. Să banezi total cetățenii unor state aliate din cadrul NATO este un gest fără precedent care sugerează clar o retragere izolaționistă a SUA.

Majoritatea țărilor banate sunt din Africa (aprox. 30–35 țări: Nigeria, Egipt, Ghana, Etiopia, Somalia, Sudan, Africa de Sud nu e inclusă, dar multe din Africa Subsahariană și de Nord).

În America Latină și Caraibe avem Brazilia, Columbia, Haiti, Jamaica, Guatemala, Nicaragua, Cuba, Uruguay, Antigua și Barbados etc – surprinzător de multe state mici din Caraibe, dar nu și Argentina lui Milei.

În Asia de Sud și Sud-Est avem Bangladesh, Pakistan, Nepal, Thailanda, Laos, Cambodgia.

În Orientul Mijlociu și Africa de Nord avem Iran, Irak, Yemen, Liban, Iordania, Egipt, Libia, Maroc, Tunisia.

În Europa de Est / post-sovietice avem Rusia, Belarus, Ucraina nu e inclusă, dar Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Kazahstan, Kîrgîzstan, Uzbekistan sunt.

În principiu, lista pare să combine două motive diferite oficiale pentru care SUA ar restricționa vizele: securitate/terorism (Yemen, Somalia, Libia) și reciprocitate/rată de refuz. Multe state din Africa sau Caraibe sunt adesea monitorizate pentru rata mare de depășire a duratei vizei. Pe de altă parte, includerea unor paradisuri fiscale sau centre financiare din Caraibe (Bahamas, Barbados) sugerează și o presiune pe zona de transparență financiară.

Includerea tuturor „stan-ilor” (Kazahstan, Kîrgîzstan, Uzbekistan) indică o tentativă de izolare totală a influenței rusești și chineze în regiune, dar cu riscul de a împinge de fapt aceste țări și mai mult spre brațele Moscovei sau Beijingului, prin tăierea legăturilor cu Occidentul.

Vedem și o anume incoerența în America Latină, pentru că, deși Cuba și Nicaragua sunt adversari ideologici, includerea Uruguay-ului este o mare surpriză, țara fiind considerată una dintre cele mai stabile, democratice și pro-occidentale țări din America de Sud. O avea legătură cu faptul că Uruguay și Brazilia înseamnă mai mult de jumătate din ponderea Mercosur, acord de care Trump nu e foarte încîntat?

Vorbim de țări cu PIB/capita scăzut ori mediu, rate mari de sărăcie, migrație economică puternică spre SUA sau risc perceput de dependență de beneficii sociale.

Lipsește Europa Occidentală și majoritatea UE, lipsesc China și India, deși țara lui Modi are migrație masivă, lipsește Mexic, deși granița e prioritară pentru Trump, dar problema mexicană e probabil gestionată separat prin politici de frontieră.

Lipsesc Turcia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe – aliați strategici sau țări bogate, lipsește Africa de Sud, deși nu e în cele mai bune relații cu SUA, lipsește noua prietenă Venezuela, deși e într-o criză majoră, fiind probabil acoperită de alte restricții.

Multe țări din listă (Iran, Rusia, Somalia, Afganistan, Siria, Yemen, Libia etc.) erau deja sub restricții severe sau totale, dar altele (Brazilia, Nigeria, Thailanda, Egipt, Jamaica etc.) sunt noi, în sensul că aveau rate bune de aprobare a vizelor înainte – acum vor suferi cel mai mult.

În baza acestei liste, nu am greși prea mult dacă am spune că SUA a trecut la o politică tip „Fortăreața America”, reducînd interacțiunea cu aproape 40% din populația globului.

În diplomația reală, SUA rareori au aplicat banări totale. De cele mai multe ori, a recurs la restricții pe anumite tipuri de vize (de exemplu, pentru oficiali) sau cerințe suplimentare de securitate. O listă atît de lungă precum cea de azi induce clar ideea unei crize globale masive sau o schimbare de paradigmă radicală la Casa Albă.

Una peste alta, lista pare o extindere masivă a politicii anti-imigrație economică a administrației Trump 2.0 – acoperă peste o treime din țările lumii, dar selectiv: evită aliații bogați, marii parteneri comerciali (China/India) și vecinii imediati cu probleme speciale (Mexic).

Lucrurile nu vor fi simple, însă. Precedentele banări au dus la reacții dure și la procese în justiție, nu e exclus să apară un răspuns diplomatic tăios, adică țări ca Brazilia, Nigeria sau Rusia ar putea riposta cu măsuri reciproce.

2026 a început în forță și se anunță anul unei reașezări geopolitice mai mare decît și-ar fi închipuit oricine.

UPDATE:

Un comunicat emis de Departamentul de Stat american ulterior apariției în presă a informațiilor despre interdicție specifică faptul că e vorba de vizele de imigrare și nu de cele turistice. O mică îndulcire a hapului, dar nu deplină.

Bogdan Tiberiu Iacob activenews.ro