Jaf la lumina zilei, reglementat prin lege: sute de milioane de lei pentru partide

284 de milioane de lei anual. Atât primesc partidele politice din România, bani din taxele și impozitele românilor. Asta înseamnă 127.637 de euro pe zi. 1,5 euro pe secundă. Cum se justifică toate acestea? România are școli cu toaleta în curte, spitale unde pacienții își cumpără singuri medicamentele, drumuri rupte și sate fără canalizare. În tot acest timp, partidele politice cheltuie sute de milioane de lei pe propagandă.

Partidele politice din România au devenit cele mai profitabile „afaceri” pe bani publici. În timp ce spitale se închid din lipsă de finanțare, profesorii cerșesc creșteri de salarii, iar bătrânii își calculează medicamentele pe zile, opt formațiuni politice se înfruptă liniștite dintr-un buget gras de aproape 300 de milioane de lei pe an.

Și pentru ce? Pentru „propagandă”. Termenul oficial e atât de cinic, încât nici nu mai e nevoie de glumă. Nu se mai ascund după „comunicare publică” sau „informare civică”. Nu. Ne spun verde-n față: banii noștri se duc pe propagandă. Adică pe a ne băga pe gât reclame cu lideri zâmbitori, sondaje comandate la kilogram și articole plătite în redacții obediente.

PSD, campion la subvenții, își bagă în buzunare peste 57 de milioane de lei, dintre care aproape 80% merg direct la propaganda mediatică. AUR nu se lasă mai prejos și descoperă gustul investițiilor imobiliare din banii publici. PNL își face portofoliu de clădiri, iar USR se „modernizează” cu contracte de personal și chirii. Nici micile partide nu refuză pomana: Diana Șoșoacă plătește cu generozitate „activități politice” și deplasări, iar POT se „consiliază” politic pe milioane.

Între timp, cetățeanul de rând e invitat să creadă că banii nu sunt de ajuns pentru spitale moderne, drumuri decente sau școli sigure. Că bugetul e mic, că trebuie tăieri, că nu „există resurse”. Resurse există, doar că sunt direcționate unde nu trebuie..

Când o țară alocă zilnic 127.000 de euro pentru a întreține imaginea unor partide, dar ezită să finanțeze un spital sau să modernizeze o școală, nu mai vorbim de democrație, ci de o piață media capturată și plătită ca la tarabă.

Iar ipocrizia supremă este că totul se întâmplă legal, cu ștampila statului. Nu e hoție ascunsă, nu e corupție sub masă. E jaful la lumina zilei, reglementat prin lege.

Poate că într-o zi, în loc de discursuri goale despre „România educată” sau „România normală”, cineva va întreba direct: de ce plătim, cu bani din taxe, ca partidele să se laude singure pe toate canalele media? Și cât timp vom accepta să fim spectatorii propriei noastre manipulări?

Cei care au răspunsurile tac. Deocamdată. Tac și caută să taie din veniturile celor mulți și săraci pentru a-i îndestula pe cei puțini și flămânzi după bani și putere. Iar rețeta funcționează. Deocamdată!

Daniel BACIU