14 octombrie: Al doilea oraș românesc ca populație, Chișinăul, împlinește 590 de ani. La Mulți Ani, frați români!

Pe 14 octombrie, în fiecare an, cu ocazia praznicului Sfintei Parascheva sau a Acoperământului Maicii Domnului, după calendarul neîndreptat, Chișinăul, cel mai mare oraș din Basarabia și al doilea ca populație dintre orașele românești, își are sărbătoarea orașului.

Populația orașului este de circa 600.000 de locuitor

Prima mențiune documentară a Chișinăului ca localitate datează din 17 iulie 1436, când domnii Țării Moldovei Ilie și Ștefan... au dat și i-au întărit lui Oncea-logăfăt pentru credicioasă slujbă mai multe sate pe Răut . Stabilind hotarele acestor sate, documentul menționează : ...și la Băc, de cealaltă parte , pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbaș, la Fântâna unde este Seliștea Tătărească în dreptul păduricii. A doua mențiune datează din 1466, informează Ziarul Național.

Este vorba de un document de proprietate semnat de Ștefan cel Mare, prin care voievodul i-a dat unchiului său, Vlaicu, o seliște la Chișinău, la Fântâna Albișoarei, moșie cumpărată de la Toader, feciorul lui Fedor, cu 120 de arginți tătărăști.

Documentul mai spune că Chișinăul, cu întreaga sa moșie și cu moara, este dat boierului Vlaicu și tuturor urmașilor săi. Istoricii presupun că așezarea număra 5-10 gospodării țărănești.

Originea denumirii de Chișinău este neclară. Unii cercetători spun că denumirea Chișinăului provine de la cuvântul ucrainean Chișeni, ceea ce înseamnă „buzunar”, precizează sursa citată.

Potrivit lor, Chișinăul era un centru comercial, unde se adunau negustori ucraineni, armeni, evrei și moldoveni. O altă teorie spune că cuvântul Chișinău derivă de la Câșla nouă - târla nouă de oi, denumire care vine din prima jumătate a sec. al XlX-lea, pe când în partea de sus a orașului era o târlă de oi, iar în jurul ei s-ar fi construit încet bazele orașului Chișinău.

Alte date spun că numele Chișinău provine de la Keșene, din limba tătărească - capelă pe mormânt, sau Keșen - mănăstire. Această teorie s-ar baza pe un act din 1420, care spune că în Chișinău erau în vremurile de atunci mai multe mănăstiri.

Ce este clar, însă, e că numele orașului nu a suferit schimbări majore de-a lungul timpului, fiind mereu denumit „Chișinău”.

Pe intreg parcursul existenței sale ca localitate rurală, Chișinăul, ca și multe alte sate din Țara Moldovei, fiind moșie boierească, apoi mănăstirească din 1641, atunci când Vasile Lupu, domnul Țării Moldovei, trece moșia Chișinău în stăpânirea Mănăstirii „Sfânta Vineri” din Iași, administrația locală era condusă de un vornic de sat.

Cresterea puterii economice a Chișinăului și transformarea sa în târg în anii ’50-’60 ai sec. al XVII-lea, apoi trecerea sa în categoria orășelelor și orașelor țării a impus anumite schimbări în formele de administrare a localității.

Astfel, din această perioadă a crescut rolul dregătoriei de vornic al Chișinăului. Primul vornic cu funcții administrative a fost atestat documentar la 9 februarie 1668, fiind vorba de „Panfil vornicul de Chișinău”, care figurează în calitate de martor într-un zapis de vânzare-cumpărare.

Andrei Nicolae activenews.ro