Acad. Ioan Aurel Pop la Chișinău: ”Cât timp mai vorbim românește și mai credem în viitorul acestui popor, nimic nu e pierdut”

Dimensiune font:

| 03-09-2024 09:32

Miercuri, 28 august 2024, Congresul Național al Istoricilor Români a fost deschis la Chișinău de acad. Ioan-Aurel Pop. Președintele Academiei Române prin susținerea prelegerii „O paralelă între două țări ale Țării: Transilvania și Basarabia", în prezența reprezentanților autorităților statului din România și Republica Moldova, a cadrelor didactice din cele mai importante centre universitare românești, a cercetătorilor din institutele academice și specialiștilor din instituțiile de cultură.

Domnul acad. Ioan Aurel Pop a spus, printre altele:

,,România e o țară de țări, Iorga a zis-o demult și înaintea lui au zis-o cronicarii frumos, ceea ce nu e nici bine, nici rău, ci ESTE, adică există, pur și simplu.

Fără să fie însă o situație singulară, în lume, Transilvania și Basarabia sunt două dintre țările-țări și sigur că sunt pentru mine ca două surori multă vreme înstrăinate de părinți, adică de casa lor firească și de frații lor, e drept că Transilvania și Basarabia s-au unit în 1918 prin voința locuitorilor lor cu țara mamă, dar numai Transilvania mai este astăzi parte a României. Și mai sunt unii care chiar și în privința asta cârtesc. Știu că vorbim astăzi în metafore simple cu frați și surori și cu mame ca în secolul trecut sau mai rău, ca în secolul al XIX lea, secolul romantismului istoriografic, cel puțin în prima parte. Știu că vorbind astfel îi voi scandaliza pe unii, mai ales dintre progresiști, neomarxiști, woke, dintre anulatorii culturii, dintre inamicii istoriei, dintre deconstructiviști și câți alții. Fiindcă lumea de azi are o mare componentă antinațională și îi consideră pe cei care mai vorbesc despre patriotism sau despre națiune drept tarați iremediabil. Iar pe cei care definesc câteodată cu oarecare căldură, fiindcă un istoric nu poate vorbi și fără căldură sufletească, cei care mai definesc cu oarecare căldură în națiunile, îi pun, cum se zicea o dată, la lada de gunoi a istoriei. Pentru mulți, a-ți iubi națiunea proprie înseamnă a urî alte națiuni, ceea ce este complet greșit fiindcă ei confundă dragostea de țară sau, să zicem, naționalismul lui Iorga cu xenofobia. Ei nu mai învață noțiuni și nu mai știu sinonimie, și, neștiind gramatică, n-au cum să mai vorbească corect nici românește și nici altă limbă. Vă spuneam că îmi asum riscul. Cât timp mai vorbim românește și mai credem în viitorul acestui popor, nimic nu e pierdut.

Iar dacă credem în rostul poporului român, nu putem să nu vorbim și să scriem despre el, despre acest popor, decât cu sete de adevăr și cu oarecare căldură sufletească. Această atitudine consider că nu jignește pe nimeni, în primul rând nu jignește alte popoare care își au toate rosturile lor fiind cunoscute și respectate de noi toți.

Așa cum știți, aproape toate țările lumii sunt formate din provincii istorice iar România nu face excepție. Cine și-ar putea imagina Germania fără Bavaria și Saxonia sau Franța fără Auvergne sau Normandie sau Italia fără Toscana și Lombardia? Nu se poate. România este formată din trei provincii istorice mari care sunt Țara Românească sau Valahia, Moldova și Transilvania împărțite, la rândul lor, de istorie, în alte provincii mai mici. De exemplu Moldova e formată din țara de Sus numită de la o vreme Bucovina, Basarabia și Moldova propriu-zisă, cam cât a rămas atunci când s-a făcut Unirea de la 1859.”