Luminița Arhire: Strugurii sunt... vai de mine, dar ce acri sunt strugurii!

Ei bine, expresia aceea cu „mort să te vezi”... și-a dovedit astăzi încă o dată înțelepciunea deplină. Oare cine lipsea din corul cioclilor moraliști ca să-l spurce pe Alain Delon, cel abia plecat dintre noi? Răspuns corect: CTP-ul lipsea! Fiți liniștiți, de astăzi nu mai lipsește!

Acum, fie vorba între noi, realitatea că marele CETEPEU e făcut dintr-un melanj de fiere și alte produse nebuloase ale viscerelor, având diferite vâscozități, nu mai este o surpriză pentru nimeni. Așa că pretextul folosit de dânsul ca să-l diabolizeze pe mult regretatul „cel-mai-atrăgător-bărbat-de-pe-planetă” chiar nu cred că are mare importanță. Mai bine să vedem cum se răcorește „crucișătorul”:

„N-am scris nimic despre Alain Delon, la decesul său. Motivul: DEPARTE de a-l considera un mare actor, FRANȚUZUL e pentru mine o «FAȚĂ», pe care și-a transportat-o dintr-un film în altul. Singurul lui rol care mi-a rămas în memoria artistic-afectivă este cel din «Rocco și frații săi», unde E SUPRAPUS CU SINE.” (CTP, pe pagina lui de FACEBOOK, 21 august 2024)

Ați reținut, da? FRANȚUZUL... UN ACTOR DE DUZINĂ... EH, E DOAR O „FAȚĂ”, ACOLO ... mai bine că CETEPEU „doar l-a văzut, dar nu l-a cunoscut!”... că nici nu-i trebuia să-l cunoască... lui i-e scârbă de lucrurile astea... deoarece ăla era un troglodit... și-un ticălos egoist... și-un grandoman... și-un crud... Adică nu un elevat, generos, modest și bun la suflet, așa cum este el însuși, CETEPEUL. Faptul că maestrul își trage cu tesla în zona mediană deoarece lumea plânge după Alain Delon („draci moțați, sânge pe pereți, bu-hu-hu! la luna plină, de ce să-l iubească pe el și nu pe mine? de ce, mă?”) nu trebuie să ne surprindă. Căci, dacă facem o mică paralelă între cei doi, ce constatăm? Păi, constatăm că în timp ce „crucișătorul bosumflat” a fost fericit o singură dată în viață, potrivit propriilor destăinuiri, și anume atunci când a găsit în farfurie o funcție Lyapunov, fierbinte, cu hiperstabilitatea aburindă a unui sistem atârnată de ea, Alain Delon pe care „iubirea l-a ajutat întotdeauna să se autodepășească” putem bănui că a fost fericit de binișor mai multe ori. Iar în timp ce cyborgul presei românești a vândut în piață florile de la propria-i căsătorie, așa cum a zis într-un interviu, Alain Delon a îmbrăcat în flori, din cap până-n picioare, femeile minunate ale lumii, fie că s-a căsătorit cu ele, fie că nu. Ca să nu mai spun că în timp ce reptiloiul încrâncenat n-a avut vreodată, după cum ne-a mărturisit, inițiativa în amor, Alain Delon a avut atâtea inițiative în acest domeniu, care de care mai spectaculoase și galante, încât mi-e și teamă să nu fi epuizat toate variantele. Căci CETEPEUL s-a iubit cu Blanșeta, bătrâna lui Dacie, dezmierdând-o pe bujii,... pe când Alain Delon s-a iubit cu Romy Schneider!

Să reținem, totuși, că singurul rol cu care Alain Delon i-a rămas „în memoria artistic-afectivă” după cum scrie astăzi, cu dispreț, CETEPEU, e cel din „Rocco și frații săi” unde acela ar fi „suprapus cu sine”. Numai că, pe 1 ianuarie 2016 același CETEPEU spunea într-un interviu:

„În Rocco și frații să, ideea e următoarea: Rocco, fratele cel mic, jucat de Alain Delon, e DE O BUNĂTATE BIBLICĂ, DE O BUNĂTATE DOSTOIEVSKIANĂ ABSOLUTĂ...”

Recapitulăm: potrivit CETEPEULUI, Alain Delon „suprapus cu sine” în „Rocco și frații săi” , a fost un om „de o bunătate dostoievkiană absolută...” Păi, cum să fi avut, maestre, un asemenea om exemplar „în loc de suflet... niște fum negru”, așa cum scrii matale astăzi? Vezi ce-nseamnă să-ți dai cu dreptu'-n stângu' și cu racheta de tenis peste mingiuțe? Înseamnă, îți zic eu, pentru totdeauna, avantaj Alain Delon, de dincolo de cețuri... c-așa-i în tenis!

P.S. Maestre CETEPEU, dar poate că nu v-ați aplecat cu destulă atenție asupra filmelor în care a jucat Alain Delon... uite, de exemplu, „Le retour de Casanova”, filmul lui Édouard Niermans din 1992, unde „franțuzul” joacă excelent rolul unui bătrân libidinos, șiret și cinic, cred că v-ar fi plăcut mult!