În statistici, românii trăiesc mai bine decât ungurii și grecii

România nu mai joacă în liga codașelor atunci când vine vorba de salariul minim – cel puțin nu dacă privim cifrele printr-o lentilă corectă: paritatea puterii de cumpărare (PPS). Potrivit celui mai recent raport Eurostat, valabil pentru al doilea semestru al anului 2025, România urcă pe locul 10 în Uniunea Europeană în ceea ce privește valoarea reală a salariului minim, devansând state precum Ungaria, Grecia, Portugalia, Croația și Lituania.

Această „monedă virtuală” numită PPS este un indice care ajustează valoarea salariului în funcție de prețurile locale, nivelul inflației și costurile reale ale traiului într-o țară. Cu alte cuvinte, nu contează doar câți euro încasezi, ci și ce poți cumpăra cu ei. Iar în acest joc al echivalenței, România surprinde: 1.279 de unități PPS, adică o putere de cumpărare mai ridicată decât în multe alte economii considerate mai stabile sau dezvoltate.

De ce contează pentru Iași

Într-un oraș ca Iași, unde salariile rămân sub media națională, dar costurile de trai se apropie tot mai mult de cele din marile orașe europene, acest clasament este o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, avem validarea unei realități: salariul minim românesc începe să conteze în termeni reali, nu doar simbolici. Pe de altă parte, această creștere a puterii de cumpărare nu se traduce automat în trai decent – mai ales în zonele unde locuințele, utilitățile și produsele de bază continuă să se scumpească într-un ritm agresiv.

Este important de notat că în ianuarie 2025, salariul minim în România ajunsese la 1.340 de unități PPS, ceea ce însemna, la acel moment, aceeași poziție în top – locul 10. Scăderea la 1.279 de PPS în doar câteva luni arată că acest „avantaj competitiv” e fragil și vulnerabil în fața inflației, instabilității fiscale și blocajelor politice.

Cine domină clasamentul?

Luxemburg rămâne campionul UE în materie de putere de cumpărare, cu cel mai mare salariu minim ajustat. La polul opus, Bulgaria continuă să dețină cel mai slab rezultat – chiar și atunci când valorile salariale sunt ajustate pentru costurile locale.

România poate jubila doar pe hârtie. În realitate, salariul minim „ajustat” rămâne departe de un trai cu demnitate, iar decalajele interne – între Iași și București, între rural și urban, între generații – continuă să adâncească o realitate pe care paritatea puterii de cumpărare nu o poate masca. Clasamentele sunt utile, dar viața reală începe după ce plătești chiria, alimentele și întreții un copil cu un salariu minim. Și acolo, oricât de încurajatoare ar fi poziția 10 în Europa, românii încă joacă într-o ligă de supraviețuire.

Dan DIMA