România fără români: de unde vin cei care muncesc în locul nostru

* criza forței de muncă a adus Asia în România * 159.000 de muncitori străini și o economie care nu mai are oameni * cine sunt noii muncitori ai României

Dimineața devreme, pe șantierele din Iași, comenzile se dau tot mai des în engleză stâlcită. La prânz, mâncarea este livrată de tineri din Asia. Seara, în bucătăriile restaurantelor, se aud limbi pe care nu le recunoști. Nu e turism. Nu e întâmplare. Este noua realitate a României: o țară care a rămas fără muncitori și a început să-i aducă din lume.

La finalul anului trecut, peste 159.000 de cetățeni din afara Uniunii Europene lucrau legal în România. Un număr record, care explică de ce prezența muncitorilor străini nu mai este o excepție, ci o normalitate. România, țara care și-a trimis milioane de oameni la muncă în Vest, a ajuns să importe forță de muncă din Asia, Africa și Orientul Mijlociu.

În Iași, fenomenul este vizibil fără statistici. Pe șantiere, în restaurante, în depozite sau pe bicicletele de livrare, muncitorii străini au devenit parte din peisajul urban. Fără ei, multe afaceri ar închide sau ar funcționa la limită.

Dar integrarea abia începe. Orașele nu sunt pregătite, legislația este rigidă, iar discuția publică lipsește aproape complet. România a devenit o țară de imigrație fără să-și fi pus întrebările esențiale.

Datele oficiale de la finalul anului trecut, extrase din baza de date a sistemului informatic REGES/REVISAL privind Registrul General de Evidenţă a Salariaților, arată clar: Asia domină piața muncii din România. Cei mai mulți muncitori străini provin din: Nepal – 47.332, Sri Lanka –21.047, India –11.623, Turcia – 11.366, Republica Moldova – 6.722, Ucraina – 6.631, Bangladesh – 6.279, Egipt – 4.267, Pakistan – 3.945, China – 3.839, Filipine – 3.735, Vietnam – 3.449, Turkmenistan – 1.797, Siriană (Republica Arabă) – 1.643, Serbia – 1.375, Maroc – 1.335, Etiopia – 1.133, Iran – 1.026, Indonezia – 958, Tunisia – 917, Liban – 802, Marea Britanie – 764, Nigeria – 649, Irak – 579, Federaţia Rusă – 571, Algeria – 506, Tadjikistan – 361, Albania – 358, Brazilia – 356, lordania – 337.

Sunt oameni care au traversat mii de kilometri pentru a lucra în construcții, HoReCa, industrie, agricultură sau curierat – exact sectoarele unde angajatorii români spun că „nu mai găsesc români”.

Angajarea muncitorilor străini nu este o zonă gri, ci un mecanism bine reglementat. Fiecare cetățean din afara UE muncește în baza unui aviz de angajare emis de Inspectoratul General pentru Imigrări, urmat de un permis de ședere și muncă. Angajatorii sunt obligați să-i declare în registrele statului înainte de prima zi de lucru.

Cu alte cuvinte, statul știe cine sunt, de unde vin și unde muncesc. Fenomenul nu este scăpat de sub control – este, dimpotrivă, rezultatul unei decizii economice asumate.

De ce România a ajuns aici? Răspunsul este simplu și incomod: românii au plecat. Milioane de oameni activi muncesc astăzi în Italia, Germania, Spania, Franța sau Marea Britanie. În locul lor, economia românească a rămas cu goluri uriașe, pe care nu le mai poate acoperi din interior.

Pentru un muncitor din Nepal sau Bangladesh, salariul minim din România înseamnă mai mult decât poate câștiga acasă într-un an. Pentru firmele românești, acești oameni sunt soluția de avarie care ține economia în picioare.

O schimbare care nu mai poate fi ignorată

Muncitorii străini nu sunt o modă și nici o soluție temporară. Sunt simptomul unei economii care funcționează cu oameni aduși din alte lumi, pentru că propriii cetățeni nu mai sunt aici.

România se schimbă sub ochii noștri. Iar întrebarea nu mai este dacă acest fenomen va continua, ci cum va fi gestionat: cu reguli, integrare și respect sau prin improvizație și tăcere.

Pentru că oamenii pe care îi vezi zilnic pe stradă nu mai sunt doar „străini”. Sunt, deja, parte din România.

Daniel BACIU