România importă muncitori, exportă bani. 920 mililioane de euro trimiși acasă în 6 luni

* România trece printr-o transformare structurală în piața muncii. În timp ce mulți continuă să plece să lucreze în străinătate, companiile locale aduc din ce în ce mai mulți angajați din afara țării pentru a acoperi deficitul de personal * acest lucru se vede clar în fluxurile de bani

În primele șase luni din 2025, muncitorii străini care lucrează în România au trimis către țările lor de origine aproximativ 920 milioane de euro, potrivit datelor Băncii Naționale. Suma este cu 23% mai mare decât în perioada similară a anului trecut și continuă tendința ascendentă începută în 2023. Destinațiile principale ale banilor sunt Marea Britanie, Germania și Irlanda, însă cea mai vizibilă creștere se observă în cazul Nepalului.

Dacă în 2021 muncitorii nepalezi trimiteau acasă în jur de 9 milioane de euro, anul trecut suma a ajuns la 83 de milioane, iar în 2025 ritmul de creștere se menține. Nepal a devenit astfel cel mai numeros grup de muncitori străini din România, mai ales în construcții, producție industrială, logistică și HoReCa. Fenomenul confirmă schimbarea structurii pieței muncii: România a devenit nu doar sursă de forță de muncă, ci și destinație.

Profesorul universitar Monica Roman, de la Departamentul de Statistică și Econometrie al ASE, explică această dinamică prin faptul că transferurile financiare urmăresc atât prezența comunităților de muncitori străini, cât și legăturile economice cu țările de origine. În ciuda obstacolelor birocratice pentru angajarea cetățenilor non-UE, numărul acestor lucrători este în creștere, iar nepalezii sunt deja cel mai vizibil grup străin din economia românească.

Pe de altă parte, românii plecați la muncă peste granițe continuă să trimită în țară sume semnificativ mai mari. Remiterile diasporei se ridică anual la peste 5,3–6 miliarde de euro, ceea ce înseamnă de aproximativ șase ori mai mult decât sumele care pleacă din România prin transferuri ale lucrătorilor străini. România se află astfel într-o poziție paradoxală: importă forță de muncă pentru a susține sectoare cheie ale economiei, dar rămâne dependentă de banii trimiși de românii care lucrează în străinătate.

Schimbarea este vizibilă și în orașe. Limbile vorbite la locul de muncă se diversifică, comunități noi se formează, iar companiile își ajustează procedurile pentru a integra lucrători din alte culturi. România devine, pas cu pas, o țară în care oamenii vin să muncească, nu doar una din care oamenii pleacă.

Banii care circulă spun, de fapt, povestea mai profundă: echilibrul economic și demografic se rescrie. România nu mai este doar un exportator de forță de muncă. Este și o piață de primire. Iar această schimbare va modela economia și societatea pentru mulți ani de acum înainte.

Dan DIMA