România rămâne și fără trenul de mare viteză!

* în cel mai bun caz, trenul de mare viteză va rămâne doar un proiect de perspectivă pentru următorul deceniu * Ministerul Transporturilor a demarat abia în octombrie 2024 un contract de asistență tehnică cu Banca Europeană de Investiții pentru un studiu de oportunitate ce ar urma să fundamenteze conceptul trenului de mare viteză (HSR) pe axa Constanța – București – Budapesta

România continuă să viseze la trenul de mare viteză, însă proiectul rămâne încă la stadiul de studii și analize, în timp ce țările din regiune avansează cu infrastructuri funcționale și rapide.

Contrar așteptărilor și promisiunilor anterioare, România abia în prezent începe să evalueze sustenabilitatea investiției și scenariile posibile de viteză operațională – de la 200 km/h până la peste 300 km/h. Prima etapă, care constă în definirea obiectivelor și caracteristicilor cheie, a fost livrată abia în primele luni ale anului 2025. Următorul raport, ce va conține opțiuni de traseu, estimări de costuri și evaluarea traficului, este așteptat încă, iar studiul complet se va încheia abia în trimestrul III din 2025.

Pe baza concluziilor acestui studiu va putea fi lansată procedura pentru realizarea studiului de fezabilitate – etapă ce, conform Ministerului Transporturilor, trebuie finalizată până la încheierea actualului cadru financiar european 2021-2027. Cu alte cuvinte, în cel mai bun caz, trenul de mare viteză va rămâne doar un proiect de perspectivă pentru următorul deceniu.

Întârzierea cronică – o povară pe termen lung

România se află în contrast izbitor cu alte țări europene vecine, care au investit serios în infrastructură feroviară rapidă și modernă. În timp ce proiectul românesc este încă în faza studiilor preliminare, în Ungaria și Polonia trenurile de mare viteză circulă deja sau au planuri concrete de implementare în curs de finalizare. Întârzierea românească pune în pericol competitivitatea economică a țării și mobilitatea regională, afectând în mod direct conectivitatea marilor centre urbane și potențialul de dezvoltare durabilă.

Studiul inițiat de Ministerul Transporturilor este un pas necesar, însă pune în lumină probleme vechi: lipsa unui plan coerent și rapid de implementare, o birocrație paralizantă și finanțări întârziate. Între timp, România pierde oportunități importante de atragere de investiții și dezvoltare a mobilității sustenabile.

Mai mult, lipsa unei infrastructuri feroviare de mare viteză pune o presiune suplimentară pe transportul rutier, cu efecte negative asupra mediului și asupra siguranței rutiere.

Perspective deloc îmbucurătoare

Deși Ministerul Transporturilor recunoaște necesitatea trenului de mare viteză și include proiectul în programul investițional, realitatea este că România nu este aproape de a-l vedea construit sau funcțional în viitorul apropiat.

Fără o accelerare a procesului, simpla elaborare a studiilor de oportunitate și fezabilitate va rămâne un exercițiu tehnic cu impact redus, iar România va continua să piardă teren în fața partenerilor europeni în ceea ce privește infrastructura de transport modernă.

Pentru o țară care și-a asumat obiective ambițioase de dezvoltare și integrare europeană, trenul de mare viteză nu ar trebui să fie doar un vis la orizont, ci o prioritate urgentă – o miză strategică ce necesită decizii ferme, resurse alocate corect și un management agil. Raluca STROE