Liga 3. Programul Seriei 1
Un nou drum între Moldova și Transilvania! Ruta taie 92 de kilometri și deschide o nouă poartă peste munți
INIMO 2026 începe sâmbătă. Smiley, The Urs şi Andrei Bănuţă, urcă pe scenă în prima seară!
A8, spre Chișinău! Moldova scoate la licitație studiul pentru autostrada care va lega Ungheniul de capitală
CJ Iași vrea să cumpere Vama Veche pentru Biblioteca „Gheorghe Asachi”!
Șantierul uriaș de pe hârtie: tren metropolitan, parc industrial și Complex Olimpic, la Iași!
49.840 de lei de la CJ pentru sărbătoarea Sfintei Parascheva!
23 August la Iași. Ziua în care orașul trebuia să fie fericit
Publica anunt
INCHIDE
Inapoi
Pagina principală Invatamant OGLINDA DEFINIRILOR DE SINE

OGLINDA DEFINIRILOR DE SINE

 

 

 

 

 

 COLEGIUL NAŢIONAL „MIHAI EMINESCU”

 

 
 

Absolvenţi

 

Horia Victor Lefter: „Eu, el, ea şi noi” /„Moi, lui, elle et nous” – volum de debut, ediţie bilingvă română-franceză, editura Fides, 2004
Anca Matcovschi: „Libertate, povară scumpă” – volum de debut, editura Studis, 2009
Mărioara Baciu: „Întoarcerea străinului” – proză scurtă, Editura Cronica 1998
 
 

Creaţii ale elevilor actuali

 

 
 

Mădălina Donos, clasa a X-a D

 

Şirag de amintiri – fragment
 

Mi-e dor de şoaptele spuse cu sfială

 

 

la margini de lac şi timp,

 

 

nuferi, mai albi ca speranţa,

 

 

îşi închid pleoapele spre iubirea de mâine,

 

 

am rămas doi străini – orgoliu la dreapta

 

 

şi la stânga...

 

 

Eu, mai grăbită ca ieri, caut în prezent

 

 

trecutul uitat sub clar de lună,

 

 

când picăturile calde de toamnă au devenit

 

 

reci şi pustii.

 

 
 

Camelia Vasilov, clasa a XII-a D

 

 

Când se iubeau planetele

 

 

Când se iubeau planetele

 

 

La germinarea lumii,

 

 

Şoptindu-şi lin versetele,

 

 

Aprinzându-şi cărbunii;

 

 

Când se roteau în sfere

 

 

Inocente, buiestre,

 

 

Absorbindu-şi materie

 

 

Din înălţimi celeste.

 

 
 

Moisă Bogdan, clasa a XII-a E

 

Laura – fragment
 

Laura ciupea corzile chitarei cu fiecare deget, iar valurile mării mă muşcau de călcâi, chemate parcă de sunetele oarbe ce trosneau sub cer. (...)

 

 

Stăteam în blugi pe plajă. Focul mă pişca de ureche în timp ce-mi ardea câte un fir de păr, încet şi fără să mă doară, până ce rămâneam chel, iar Laura râdea de mine, zicea că-s luna, iar eu ziceam că sunt oul primordial, iar ea râdea, deşi eu aş fi preferat să mă spargă şi să mă facă ochi să pot vedea printre corzile chitarei şi să-mi astâmpăr foamea mâncând din mine.

 

 

În buzunarele rupte aveam cer senin de primăvară şi aş fi vrut să-l ofer Laurei, dar cerul mi se scurgea printre degete şi plângeam. Şi pe ochi ieşindu-mi inima, s-a rătăcit printre corzile chitarei din care ciupea Laura şi de-ar fi încetat cântecul ar fi încetat şi marea să muşte din călcâiul meu, ar fi încetat şi marinarii să râdă printre bulgări de sare şi viaţa mea s-ar fi risipit precum cerul senin de primăvară din buzunare. (...) Noaptea se sprijinea pe mare, iar marea se sprijinea pe nisip iar nisipul pe corzile chitarei din care ciupea Laura. Iar inima mea se ascunde în caverna sunetelor din degetele ei.

 

 

Miroase frumos a vis. Din spuma mării iese Laura ciupită uşor de corzile chitarei.

 

 
 
 

COLEGIUL NAŢIONAL DE ARTĂ „OCTAV BĂNCILĂ”

 

 
 

Elleny Pendenfunda, clasa a V-a B

 

 

De ce?

 

 

Ştiu că i-ai trimis pe îngeri să răstoarne

 

 

din sacii dintre stele seminţele de munţi.

 

 
 

I-am văzut plantaţi printre râuri şi ape adânci,

 

 

trecând dincolo de nori.

 

 

Am trecut peste ei ca un zbor dintr-un vis.

 

 

M-am oprit împlinită de o tandră frumuseţe...

 

 
 

Nu mă întreb cine a îngrijit răsadul munţilor

 

 

şi nici cum au crescut

 

 

sau ce se va întâmpla când vor îmbătrâni,

 

 
 

ci doar:

 

 

de ce?

 

 
 

Dobândă Ioana, clasa a XI-a D

 

 

Anacronic

 

 
 

Mi se descompun treptele,
două cutii: de lemn şi fier,
din care smulg ceasuri, dureroasele
Stafii...
se-nvârt, se-agită şi iar pier,
Mesageri,
Ai  unui răpus de soare-
creier. Negre fierberi
ţâşnesc din ţesuturi
neînţelese. O ardoare
îmi  năpăstuieşte ochii...
Mă-mbie, veşnic,
cinci crăiese...
şi-mi răstoarnă palide stihii
pe obrazul brăzdat
Anacronic, scufundat
în roase frânghii....

 

 
 
 

Pintilie Andra Elena, clasa a VII-a C

 

 

Prima iubire

 

 
 

Deşi sufletu-mi arde, îmi e frig,
Mă învelesc cu gânduri ude,
Îţi dăruiesc suav, zâmbete mute
Şi în tăcere numele ţi-l strig.

 

 

Sub valul de emoţii mă ascund
Pe lângă ziduri vechi de cărămizi
Printre-amintiri noi e plimbăm timizi
Plutind, deşi picioarele-s de plumb.

 

 

Opresc iar timpul să ard orice secundă.
Încerc să te ating, dar te preschimbi în fum,
Pe caldarâmul prefăcut în scrum,
Umbrele noastre albe se săruta.

 

 

Eu în tăcere numele ţi-l strig,
Îţi dăruiesc suav, zâmbete mute
Mă învelesc cu gânduri ude,
Deşi sufletu-mi arde, îmi e frig.

 

 

 

Subiecte asemanatoare

Actualitate

Mai Multe

SOCIAL

Mai Multe

Ultima Ora

Mai Multe Stiri