Pilda regelui Solomon, cel care a coborât din munți

Când regele Solomon a coborât din munți, la apus, nu purta coroană și nici straie de gală. Avea doar o lumină în priviri și tăcerea adâncă a celor care au fost singuri cu Dumnezeu. Cei adunați la poale nu i-au cerut legi, nici porunci. I-au cerut răspunsuri. Despre viață, despre sens, despre durere.

Și el a vorbit. Nu ca un rege, ci ca un om care a învățat să asculte.

Cine suntem noi? „Voi sunteți lumina universului”, a spus Solomon. „În fiecare dintre voi este un altar viu, o inimă care gândește, o tăcere care poate înflori. Ascultați-vă prin iubire. Ascultați-vă inima.”

Această viziune a ființei umane — nu ca păcătos pierdut, ci ca scânteie a divinului — e una radicală în vremuri care ne învață că trebuie să devenim „mai buni”. Solomon spune: Deja sunteți. Doar trăiți ceea ce sunteți.

Ce este viața? „Viața este un dar. Un dans al iubirii. O victorie a ființei asupra fricii”. Pentru regele-poet, viața nu este o problemă de rezolvat, ci o sărbătoare de trăit. Nu este o teorie, ci o experiență. Nu o luptă, ci o floare care se deschide doar dacă o privești cu drag.

Într-o lume obsedată de performanță, Solomon ne amintește că a fi este deja un dar. Că nu trebuie să demonstrăm nimic pentru a fi demni de bucurie.

De ce vine necazul? „Necazul este alegerea uitării. Nefericirea vine când omul își pierde sufletul urmărind lucruri care nu îl hrănesc. Sărăcia este creația omului. Iar învinovățirea – o formă de neputință”. Nu e o judecată, ci un diagnostic blând: când te rupi de ceea ce ești cu adevărat, începi să culegi umbre. Când cauți vina în alții, pierzi puterea din tine. Când nu te cunoști, trăiești în lipsă, chiar și în mijlocul abundenței.

Cum să trecem peste durere? „Bucură-te. Iubește-te. Mulțumește.”

Sfaturile lui Solomon nu sunt greu de urmat, ci greu de crezut. Că bucuria ar putea fi un remediu. Că iubirea de sine nu e egoism, ci o condiție a iubirii pentru ceilalți. Că recunoștința creează realitate.

El nu propune un plan, ci o alegere: alege lumina, nu analiza întunericul. Cum să fim fericiți? „Fericiții văd soarele. Îl primesc în brațe. Iartă. Sunt liberi.” Fericirea, în această viziune, nu este o destinație, ci o stare de a fi. Nu ține de ceea ce ai, ci de cum privești. Este un act de a primi lumea, nu de a o controla.

Cum să trăim în lumină? „Lumea e sumbră când inima e sumbră.” Această propoziție schimbă tot. Nu realitatea exterioară e cauza durerii, ci oglinda inimii. Când interiorul se limpezește, și lumea se transformă. Așadar, vindecarea lumii începe din noi.

Cum trăim în armonie? „Trăiește simplu. Nu căuta răspunsuri care doar complică. Dăruiește-te frumosului. Uită trecutul. Creează iubire.”

Solomon ne oferă un cod de viață poetic, dar practic. Armonia nu vine din control, ci din renunțare. Nu vine din certitudini, ci din încredere. Nu vine din a strânge, ci din a dărui.