Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, ziua lui Pocroavă cel care anunță bruma

 * prima zi a lunii octombrie este una de referință în calendarul ortodox * este ziua Acoperământului Maicii Domnului, o sărbătoare ce păstrează ecouri profunde în sufletul credincioșilor și în tradițiile vechi * cunoscut în popor sub numele de Pocroave, hramul poartă o semnificație dublă: spirituală și naturală * în limba slavonă, „pocrov” înseamnă atât acoperământ, cât și stratul de brumă care începe să îmbrace pământul, anunțând venirea toamnei târzii

Biserica Ortodoxă prăznuiește în fiecare an, pe 1 octombrie, sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului sau Pocroavele, așa cum este cunoscută în popor. Momentul amintește de un eveniment miraculos petrecut în secolul al X-lea, în biserica din Vlaherne, Constantinopol. În vreme de mare primejdie, când cetatea era amenințată de o invazie, Maica Domnului s-a arătat în timpul unei slujbe, cu chipul brăzdat de lacrimi, rugându-se pentru popor. La finalul rugăciunii, și-a întins acoperământul peste oameni, ca semn al protecției și al iubirii divine. Această imagine a Maicii Domnului, protectoare a celor necăjiți, a rămas vie în conștiința creștinilor și este cinstită cu mare evlavie în fiecare an.

Sărbătoarea Pocroavelor marchează, astfel, sfârșitul perioadei anului bisericesc în care Maica Domnului este sărbătorită, iar rugăciunile către ea sunt considerate a fi deosebit de puternice. Mulți oameni spun că în această zi minunile nu întârzie să apară, căci Maica Domnului coboară încă o dată să asculte rugăciunile celor ce o invocă cu credință.

În satele românești, sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului este adesea prilej de mare bucurie. În multe locuri, Pocroavele sunt și zi de hram, sărbătorită cu rugăciuni și mese bogate, la care toți membrii comunității participă. Fetele mari au obiceiul să se gătească în această zi, asemenea unei mirese, sperând ca rugăciunile lor către „Pocroavă” să le aducă frumusețe și un destin împlinit. În credința populară, părul lung și frumos al fetelor era văzut ca un dar divin, o binecuvântare care le ajuta să-și găsească alesul inimii mai ușor.

Punte între cer și pământ

Ritualurile din această zi includ și pregătirea plăcintelor cu mere și dovleac, pe care tinerele le împart cu cei dragi, sperând ca astfel să-și atragă norocul și fericirea în viața de familie. În spatele acestor gesturi simple se află însă o profundă conexiune cu natura și cu spiritualitatea, căci sărbătoarea Pocroavelor este o punte între cer și pământ, între sacru și profan, între credință și tradiție.

Bruma, care începe să acopere pământul, este văzută ca un semn de început al unei noi etape, un timp de pregătire pentru iarna ce se apropie, dar și un moment de reflecție asupra trecerii timpului. Totul capătă un aer melancolic, iar sărbătoarea Acoperământului aduce cu ea un sentiment de liniște și recunoștință, ca o rugăciune colectivă, în care sufletul își găsește adăpostul în brațele Maicii Domnului.

Astfel, Pocroavele nu sunt doar o sărbătoare religioasă, ci și una a comunității, un moment de reconectare cu valorile tradiționale și de regăsire a simplității pierdute în tumultul vieții moderne. Poate că, în acest ritm liniștit și armonios, se află cheia rezistenței noastre ca popor, o ancoră ce ne leagă de trecut, dar care ne oferă și puterea de a privi cu încredere către viitor.

Maura ANGHEL

În bisericile din Iași, ca și în alte locuri, rugăciunile de dimineață din prima zi de octombrie capătă o profunzime aparte. Femei și bărbați, bătrâni și tineri, cu inima plină de speranță, se adună sub cupolele de piatră, rostind în taină rugăciuni către Maica Domnului. E un moment în care se simte vibrația tainică a credinței, iar lumina lumânărilor se reflectă pe fețele lor, aducând o pace adâncă, aceeași pace care a protejat cândva Constantinopolul și care ne protejează, nevăzut, și pe noi.