Tradiții și obiceiuri de Sf. Ștefan, primul martir al Bisericii

Sfântul Ștefan este prăznuit de către Biserica Ortodoxă în fiecare an, pe 27 decembrie.

Conform Noului Testament, Ștefan se trăgea din Ierusalim, convertit din iudaism la creștinism, fiind unul dintre primii șapte diaconi rânduiți de apostoli pentru a sluji Biserica din Ierusalim. A fost numit arhidiacon, funcție care prevedea ca el să îi conducă pe diaconi, predicând învățăturile lui Iisus din Nazaret.

Ștefan a fost unul dintre cei șapte bărbați ”plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi.

Acuzat de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu, Sfântul Stefan a fost condamnat la moarte și ucis cu pietre. Printre cei care l-au judecat și care au asistat la uciderea lui a fost și Saul, convertit ulterior la creștinism și numit Sfântul Apostol Pavel.

Sfântul Ștefan este recunoscut ca fiind primul martir creștin care a fost martirizat prin lapidare. Iisus Hristos l-a luat sub protecția Sa, ca să-L urmeze pretutindeni și să ia parte la faptele și minunile sale.

Tradiții și ritualuri de Sf. Ștefan

O veche tradiție spune că de ziua Sfântului Ștefan este bine să se aducă în casă icoana care îl înfățișează pe acest martir, sfântul ajutându-i pe creștinii care au probleme de sănătate, dar și pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.

Tradiția mai spune că, pentru sporul casei și sănătatea rudelor bolnave sau păgubite, este bine ca, pe 27 decembrie, să se dăruiască o icoană a Sfântului Ștefan sau o candelă nouă, aprinsă.

În această zi, în biserici se pomenesc creștinii care au murit în împrejurări dramatice și se împart pachete cu mâncare celor care poartă numele Sfântului Ștefan.

În unele zone din Muntenia se prepară pâinicile lui Ștefan, care au formă rotundă și sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pâinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ștefan.

După ce se sfințesc la biserică, se împart de pomană copiilor săraci. Se mai zice că în această zi persoanele certate trebuie să se împace, potrivit crestin-ordotox.

În România, peste 500.000 de români își sărbătoresc ziua onomastică de Sfântul Ștefan, iar cele mai răspândite prenume sunt Ștefan, Ștefana, Ștefania, Fane, Fănel, Fănica, Fănuța, Ștefănel, Ștefânuș, Ștefănuț.

Numele de Ștefan își are originile în Grecia epocii lui Pericle și este descendent din cuvântul ”stephanos” care înseamnă ”coroană, ghirlandă, cunună” cu care erau răsplătiți învingătorii în lupte. Acest nume amintește de firea nobilă, semnul bunătății și a dragostei absolute.