Vasile Bănescu: „Alegerea răului travestit în bine e sinucigaşă”

Fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, îşi exprimă îngrijorarea faţă de „cei ce cred că salvarea ţării poate veni pe căi obscure, întunecate şi de Rusia pavate, pe TikTok, din haznalele unor site-uri şi posturi TV de propagandă antieuropeană”.

Inchiriez apartament 2 camere Tatarasi, nemobilat, nedecomandat, ptr. salariati, pe o perioada indelungata. Tel: 0754434781

El a criticat discursul lui Călin Georgescu, numindu-l „cineva cu aer „înţelept” antonescian, preocupat intens de energii universale, coloane de lumină, sanctuare, spiritualitate New Age (nu religie creştină), păduri româneşti virgine, munţi sacri, echilibru energetic al planetei şi alte viziuni panteist-fanteziste. Unde este prezent Hristos în acest ţinut al sacralităţii siropoase fără frontiere”.

Postarea lui Bănescu pe Facebook

„Un sincer gând îngrijorat

… Pentru cei ce cred că salvarea țării poate veni pe căi obscure, întunecate și de Rusia pavate, pe TikTok, din haznalele unor site-uri și posturi TV de propagandă antieuropeană, pe calea minată de păcatul prostiei și trufiei pe care propovăduiesc sacrileg clerici și monahi smintiți și smintitori: mai binele României, deci al nostru ca popor format din oameni în carne și oase, nu fantomatici „vlahi din Valahala” creați la începutul lumii, NU poate crește în izolarea de Europa prosperității economice și a libertății reale, NU poate exista în zona de influență rusă îmbibată de socialism pustiitor material și moral, cel care și azi, cu complicitatea unei Biserici confiscate politic și devenite astfel antihristice, îl zugrăvește încă prin altare pe Stalin, cel mai mare criminal din istorie. Mai binele nostru real, nu cel imaginar, predicat de populiștii „suveraniști” care mint cumplit și îmbrobodesc lumea, spunându-i povești de adormit mintea (se făcea că România e sclava Europei, că străinii ne sug sângele străbun, că invazia lgbt-istă e iminentă și credința strămoșească crunt persecutată), acest dorit de toți „mai bine” nu poate avea legătură cu cineva care doar profită de credulitatea noastră, pomenind maniacal-legionar de țară, credință, ordine și iubire „cu Dumnezeu înainte”, dar niciodată de Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat.

Cel întrupat.

Cel despre care vorbesc mecanic aceiași clerici, preoți, călugări sau episcopi care, în mod suspect, nu se simt deloc deranjați de această nemărturisire a Mântuitorului lumii în discursul celui pe care îl recomandă abuziv și ilegal, împotriva hotărârii Bisericii: cineva cu aer „înțelept” antonescian, preocupat intens de energii universale, coloane de lumină, sanctuare, spiritualitate New Age (nu religie creștină), păduri românești virgine, munți sacri, echilibru energetic al planetei și alte viziuni panteist-fanteziste. Unde este prezent Hristos în acest ținut al sacralității siropoase fără frontiere, în ce constă și mai ales cum se manifestă credința reală a cuiva în Dumnezeu?

Dar mai ales, care Dumnezeu?

Pentru un creștin neînchipuit, aceste întrebări sunt (auto)definitorii. Mai puțin, desigur, pentru clericii urmași fideli ai fariseilor pomeniți la rubrica „așa nu” din Evanghelie. Creștinismul fondat pe întruparea lui Dumnezeu în Hristos a arătat lumii că NU „totul e plin de zei”. Întrebarea la care trebuie să răspundă orice creștin, indiferent de confesiunea sa rămâne cea la care răspunde doar Crezul Bisericii: în Cine credem? Nu în ce credem! Îmbrobodirea unui discurs politic cu văluri spiritualiste și patologic naționaliste face din orice adresare către popor o pură manipulare. Singurul element pur din context. De la un politician normal, bine intenționat și valid să reprezinte țara nu se așteaptă soluții moral mântuitoare, ci doar pragmatic și strategic geo-politice, economice, educaționale, sociale. De cele cu adevărat sfinte se ocupă Biserica, acea Biserică vie care împlinește exemplar, prin oamenii care o reprezintă cu adevărat, îndemnurile lui Hristos și mai ales porunca iubirii Sale. Pentru noi, creștini care credem fără să disprețuim rațiunea ce ne separă de alte regnuri și ne călăuzește pe drumul apropierii de Dumnezeul întrupat, nu diluat în râuri, ramuri, munți și văi, iarbă sau codrii prieteni cu românul, rămâne, mai actual ca oricând, îndemnul esențial creștin, rezumat astfel:

„Treziți-vă, fiți treji, nu vă lăsați înșelați!”

Îndemnul la deschiderea largă a ochilor (precum ai sfinților din icoane) pentru a vedea clar Adevărul, pentru a evita prăpastia.

Alegerea răului travestit în bine e sinucigașă”.