130 de ani de la Legea Poni, care a reglementat Casa Școalelor și școala primară modernă.

Petru Poni a fost una dintre personalitățile mari ale Iașului academic: chimist, profesor universitar, academician și om politic. Născut în județul Iași, la Săcărești, comuna Cucuteni, Poni a studiat și a predat la Iași, fiind asociat cu dezvoltarea învățământului științific românesc. Numele său a rămas însă legat și de o reformă majoră a școlii primare.

Legea Poni a venit într-o perioadă în care România avea nevoie de mai multe școli, de învățători mai bine pregătiți și de o organizare mai coerentă a educației de bază. Nu era suficient ca statul să declare importanța școlii. Era nevoie de spații, fonduri, mobilier, administrație și oameni formați pentru a preda.

Casa Școalelor, instrumentul prin care statul construia educația

Unul dintre punctele esențiale ale Legii Poni a fost reglementarea Casei Școalelor, instituție care avea în atribuții administrarea fondurilor destinate construirii de edificii școlare și achiziționării mobilierului necesar. Cu alte cuvinte, legea încerca să transforme educația dintr-o promisiune publică într-un sistem cu resurse, reguli și responsabilități.

Casa Școalelor a devenit un instrument prin care statul putea susține dezvoltarea infrastructurii școlare. Într-o Românie în care multe comunități nu aveau clădiri potrivite pentru cursuri, această instituție avea o miză practică uriașă: școala trebuia să existe nu doar ca idee, ci ca loc real, cu bănci, săli de clasă și condiții minime pentru copii și învățători.

Legea a vizat și învățământul normal–primar, adică formarea celor care urmau să devină învățători. Prin acest lucru, reforma atingea un punct sensibil: nu poți extinde educația fără cadre pregătite. Școala primară avea nevoie nu doar de clădiri, ci și de dascăli capabili să ducă alfabetizarea și educația de bază în toate comunitățile.

De ce contează astăzi Legea Poni

La 130 de ani de la adoptare, Legea Poni rămâne un reper pentru felul în care statul român a încercat să organizeze educația modernă. Pentru Iași, momentul are o greutate aparte, deoarece numele reformei este legat de Petru Poni, una dintre figurile importante ale mediului universitar ieșean.

Actualitatea acestei legi se vede chiar în temele pe care școala românească le discută și astăzi: infrastructură, dotări, acces la educație, formarea profesorilor, diferențe între urban și rural, responsabilitatea statului față de copii. Problemele s-au schimbat, dar întrebarea de fond a rămas aceeași: cum construiești o școală care să funcționeze, nu doar să existe pe hârtie?

Legea Poni arată că reforma educației nu începe doar în programe școlare și examene, ci și în bugete, clădiri, mobilier și pregătirea dascălilor. Din acest motiv, data de 30 aprilie 1896 merită readusă în atenție. Ea amintește că modernizarea învățământului românesc a fost legată și de Iași, prin numele unui savant care a înțeles că școala are nevoie de știință, administrație și responsabilitate publică. Clara DIMA