53 de cercetători din Iaşi, în topul mondial al oamenilor de ştiinţă

Iaşul are 53 de cercetători incluşi în ediţia din 2026 a bazei bibliometrice internaţionale Stanford/Elsevier Top 2% Scientists, care reuneşte oameni de ştiinţă cu impact academic ridicat la nivel mondial. Cele mai multe nume sunt asociate Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”, cu 18 cercetători, urmat de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”, cu 14, şi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, cu 10.

Centralizarea include cercetători din universităţi, institute ale Academiei Române şi organizaţii de cercetare din Iaşi. Dintre cei 53 de oameni de ştiinţă identificaţi, 25 apar în ambele componente ale bazei de date, 14 sunt prezenţi doar în categoria career-long, care măsoară impactul ştiinţific acumulat de-a lungul carierei, iar alţi 14 figurează numai în clasamentul single-year 2025, care ia în calcul citările primite în ultimul an analizat.

Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” conduce în clasamentul instituţiilor ieşene, cu 18 cercetători, fiind urmat de TUIASI, cu 14 nume, şi UAIC, cu 10. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” şi structurile Filialei Iaşi a Academiei Române au câte patru cercetători incluşi. Lista este completată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică Tehnică, Universitatea „Apollonia” şi Forumul Inventatorilor Români.

Printre cercetătorii ieşeni care apar în ambele componente ale bazei se numără Maria Gavrilescu, Alina Adriana Minea, Adrian Bulat şi Laura Bulgariu, de la TUIASI, Dorin Ieşan, de la UAIC, Cornelia Vasile, Maria Bercea, Sergiu Coseri şi Mihai Adrian Brebu, de la Institutul „Petru Poni”, precum şi Adrian Covic, de la UMF Iaşi. În listă figurează şi nume precum Viorel Barbu, Horia Nicolai Teodorescu şi Ion Sandu.

Ediţia 2026 a bazei Stanford/Elsevier a fost publicată în luna octombrie, în Elsevier Data Repository, şi este coordonată de cercetătorul John P.A. Ioannidis. Selecţia utilizează un indicator compozit, c-score, care ia în calcul mai mulţi parametri bibliometrici, între care numărul de citări, indicele h şi contribuţia autorilor la lucrările ştiinţifice. Cercetătorii sunt grupaţi în 20 de domenii şi 174 de subdomenii, pentru a permite comparaţii între specializări diferite.

Clasamentul are două componente: una care reflectă impactul ştiinţific acumulat de-a lungul întregii cariere şi alta care măsoară vizibilitatea cercetătorilor prin citările obţinute în anul 2025. Prezenţa în ambele liste indică atât un impact ştiinţific susţinut, cât şi o vizibilitate recentă.

Topul nu reprezintă o ierarhie absolută a valorii cercetătorilor sau a instituţiilor, ci un instrument de evaluare bibliometrică, bazat în principal pe impactul lucrărilor ştiinţifice prin citări. Laura RADU