Miracolele de la „Parhon” continuă 

Transplanturile renale realizate în weekend la Spitalul „Dr. C. I. Parhon” din Iaşi au trecut de primul test important: ambii copii au o evoluţie postoperatorie bună, iar rinichii transplantaţi funcţionează.

În cazul băieţelului de 2 ani, care cântăreşte numai 8,5 kilograme, funcţia renală este deja normală, în timp ce pacientul de 6 ani se apropie de aceiaşi parametri, după trei ani de dializă. Medicii spun că intervenţiile au avut un grad ridicat de dificultate, iar recuperarea rămâne atent monitorizată. „Copilul mic, de 2 ani, are funcţii renale normale. Funcţia renală a fost reluată complet. Din punct de vedere postoperator, toate lucrurile sunt în regulă”, a declarat prof. univ. dr. Adrian Covic, şeful Centrului Regional de Transplant Renal.

În cazul acestuia există şi o infecţie, însă medicii spun că este ţinută sub control, iar parametrii sunt în descreştere. Tratamentul imunosupresor necesar după transplant creşte riscul unor astfel de complicaţii, mai ales în cazul unor pacienţi atât de mici.

Şi băieţelul de 6 ani are o evoluţie încurajatoare. „Funcţia renală este aproape normală. Mai are puţin până la normalizare, dar are o evoluţie zilnică spectaculoasă”, a precizat Adrian Covic.

Ambii copii au început să se alimenteze, au tranzit intestinal şi nu acuză dureri. Medicii nu au, în acest moment, motive de îngrijorare în privinţa evoluţiei lor.

Pentru familia băiatului de 6 ani, transplantul vine după trei ani în care dializa a devenit parte din programul săptămânal al copilului.

Diagnosticat la vârsta de numai 6 luni cu o afecţiune care i-a afectat rinichii, acesta a fost îngrijit la Iaşi, unde părinţii îl aduceau periodic pentru tratament. Are un frate geamăn şi o soră cu doi ani mai mare, iar familia a încercat să îl ferească de povara bolii şi să îi păstreze o copilărie cât mai apropiată de cea a celorlalţi copii. „Nu e uşor când ai trei copii, iar unul este bolnav. Trebuia să fim puternici, mai ales în faţa copilului care mereu ne întreba de ce trebuie să îl ducem doar pe el la doctor: Pe mine mă iubeşti mai puţin?A trebuit să găsesc cuvintele necesare pentru a-l face să înţeleagă că este iubit”, a povestit Olga Mămăligă, mama băiatului.

Vestea că a apărut un donator a prins-o la serviciu, în timp ce copilul era la grădiniţă. Pentru a nu-l speria, i-a spus că trebuie să meargă să recupereze nişte fotografii uitate la medicul de la Iaşi. Ceilalţi doi copii au rămas în grija mătuşii, care între timp le-a explicat că fratele lor va fi operat şi că se va întoarce curând acasă.

După intervenţie, băiatul deja i-a spus mamei că îi este dor de casă şi de fraţii lui. A vorbit deja cu aceştia şi aşteaptă să scape de durere şi de disconfort pentru a se întoarce în familie. „Acest transplant a fost cea mai mare minune. Îi mulţumim din suflet părinţilor care, deşi în suferinţă, ne-au ajutat foarte mult”, a spus mama copilului.

Şi Petru, băieţelul de 2 ani care a uimit lumea medicală, a avut un început de viaţă cu perspective extrem de rezervate.

În timpul sarcinii, mama sa, Narcisa Vâjâilă, a aflat că fătul avea malformaţii dar şi chisturi la ambii rinichi iar medicii nu îi dădeau şanse să supravieţuiască mai mult de câteva ore după naştere. Aşa că a venit din judeţul Suceava să nască la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iaşi. Aici a petrecut cinci zile la terapie intensivă, iar apoi a fost transferat la Spitalul „Sfânta Maria”.

Medicii au învăţat-o pe mamă să facă dializă peritoneală acasă. Timp de luni întregi, procedura a devenit o rutină de patru ori pe zi, iar mama a trebuit să înveţe să gestioneze tratamentul unui copil atât de mic. „Nu-mi venea să cred. Am crezut că e un vis. Am rămas pur şi simplu şocată când am primit telefonul salvator. Nu credeam că o să facă aşa de repede transplant, mai ales că copilul meu are 8 kilograme şi jumătate”, a povestit Narcisa Vâjâilă.

Mama spune că îşi doreşte ca fiul să aibă, de acum, o copilărie cât mai apropiată de normalitate, fără programul zilnic impus de dializă. „O să îi facem o copilărie cât de cât normală, cu mai puţine injecţii, cu mai puţine soluţii de dializă”, a spus aceasta, mulţumindu-le părinţilor donatorului pentru decizia luată într-un moment de suferinţă. Laura RADU