Afacerea creșelor a explodat la Iași

* în cel mai mare oraș al Moldovei, creșele de stat rămân un sistem cu locuri limitate și liste de așteptare * în timp ce Creșa Municipală „Sfânta Maria” are 13 unități, mediul privat s-a extins mult mai mult * tarifele lunare au ajuns să semene cu o rată la un apartament

Ln Iași, primul prag al maternității nu e emoțional, ci financiar. Între lista de așteptare la stat și factura de peste 2.000 de lei la privat, creșa a devenit o rată lunară — iar copilăria, o linie de buget. Municipiul are mai multe creșe ca oricând și, totuși, părinții se simt mai puțin acoperiți ca oricând. Statul ține ușa întredeschisă, privatul o deschide larg — dar pe preț de credit. Când programul real al familiei nu încape în programul instituției, bona nu mai e planul secund, ci infrastructură.

Rețeaua publică din municipiu este administrată de Creșa Municipiului Iași „Sfânta Maria”, care precizează pe site că are 13 creșe în subordine și oferă program prelungit, de dimineața până seara. Dincolo de această prezentare, presiunea se vede în mecanismul de înscriere. În același timp, Iașul a devenit un teritoriu fertil pentru inițiative private în educația timpurie. Comunitatea are cel puțin 15 creșe private, iar simplul fapt că există „categorii” și liste separate pentru „creșe private” spune ceva despre dimensiunea pieței. Practic, privatul a ajuns să aibă mai multe unități decât rețeaua publică. Tarifele și pachetele sunt suficient de transparente încât să contureze o industrie. Unele unități afișează abonamente de 1.550–1.700 lei pe lună pentru program normal sau prelungit, iar altele urcă spre 1.800 lei, iar ce masa este, de multe ori, un cost separat, taxat pe zi. Din calculele simple, doar hrana copilului poate adăuga câteva sute de lei la final de lună, împingând factura cu mult peste 2.200 lei.

Bona, planul secund

Aici apare adevărata diferență dintre „există opțiuni” și „se rezolvă problema”: chiar și atunci când familia plătește o creșă privată, programul părinților nu se aliniază întotdeauna cu programul instituției. Orele suplimentare, turele, naveta, zilele când copilul se îmbolnăvește sau adaptarea dificilă la colectivitate creează goluri pe care creșa, publică sau privată, nu le poate acoperi complet. De aceea, în multe familii, planul secund a devenit cel constant: bona, fie full-time, fie part-time, fie la ore, uneori împărțită între două familii. Ca repere publice de piață, pentru full-time se discută frecvent despre un interval de aproximativ 2.800–3.500 lei pe lună, iar pentru ocazional apar tarife de 25–35 lei pe oră, cu exemple locale în presă care indică 20 lei/oră pentru un copil și 35 lei/oră pentru doi copii. În multe cazuri, părinții nu aleg bona pentru „lux”, ci pentru că acoperă singurul lucru care lipsește din ecuație: flexibilitatea. „Avem un copil de doi ani. Nu am mai găsit loc la stat și am mers la privat, unde este scump, dar nu am de ales”, a spus Claudia Fronea, o ieșeancă pentru care maternitatea a început deja cu facturi imense.

În această ecuație intră și două instrumente financiare care pot schimba decizia părinților, mai ales în mediul privat. Există posibilitatea decontării de către angajator a cheltuielilor pentru educație timpurie până la 1.500 lei pe lună pentru fiecare copil, în anumite condiții prevăzute în OUG nr. 115/2023. În paralel, tichetele de creșă au ajuns la 710 lei pe lună începând cu octombrie 2025, valoare menținută și pentru primele luni din 2026 în documente oficiale. În practică, acolo unde angajatorii aplică aceste facilități, creșa privată devine mult mai accesibilă, iar piața are încă un motiv să crească.

Rămâne întrebarea-cheie: „a explodat” afacerea creșelor la Iași sau doar s-a umplut un gol? Datele publice susțin ideea de expansiune: statul operează o rețea clar definită, de 13 creșe, cu program extins, dar cu liste de așteptare vizibile, în timp ce privatul apare în număr cel puțin comparabil și, în ghiduri, chiar mai mare ca unități.

Creșa e noul barometru social al Iașului: îți arată instant ce îți permiți și cât de „flexibil” ești obligat să devii. Statul oferă un sistem cu intrare grea. Privatul oferă soluția, dar o taxează ca pe un produs de lux. Între ele rămâne presiunea, purtată mai ales de mame.

Teona SOARE