Amenințat de flăcări, scaunul puterii pe care Cuza a primit vestea Unirii a fost aruncat pe geam

* un obiect rar, cu o poveste cât un secol: tronul comandat pentru capitala Moldovei documentează trecerea de la influența orientală la europenizare * a fost martor la momente-cheie din 1859 și a supraviețuit dramatic incendiului care a mistuit Palatul Ocârmuirii * piesa poate fi văzută în patrimoniul Muzeului de Istorie a Moldovei din Iași

În Muzeul de Istorie a Moldovei din Iași se păstrează una dintre acele piese care nu au nevoie de vitrine spectaculoase ca să taie respirația: tronul ultimilor domni ai Moldovei. Nu e doar mobilier de epocă, ci un martor tăcut al momentelor în care istoria s-a hotărât în încăperi închise, între jurăminte, discursuri și vești care schimbă destine.

Realizat la începutul secolului al XIX-lea, tronul a fost comandat, cel mai probabil, pentru Palatul Domnesc ridicat la Iași între 1802 și 1806, când orașul era capitala Moldovei, în vremea domnitorului Alexandru Moruzi. Designul lui, inspirat din arta mobilierului european, spune o poveste mai mare decât lemnul și ornamentul: sfârșitul influenței orientale și începuturile modernizării și europenizării societății românești, proces care se contura chiar în epoca fanariotă.

Pe spătar se află stema Moldovei, cu capul de bour în centru, simbol folosit de secole. Analiza acestei steme a indicat că tronul îi aparținea lui Alexandru Moruzi. Ironia: domnitorul nu a apucat să-l folosească. Cu doar câteva zile înainte de inaugurarea noului palat, în august 1806, Moruzi a primit ordin să plece la Constantinopol, pe fondul izbucnirii unui nou război ruso-turc și al ocupării Iașului de către trupele ruse.

Tronul a rămas însă în scenă. Au urmat domni fanarioți și domni pământeni, iar printre cei care s-au așezat pe acest scaun domnesc se numără Grigore al V-lea Alexandru Ghica. Ultimul care l-a folosit a fost Alexandru Ioan Cuza, nume care, la Iași, nu e doar capitol de manual, ci identitate de oraș.

Pentru Cuza, tronul nu a fost doar simbol: a fost decorul viu al unui început. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales domn al Moldovei în clădirea numită Palatul Ocârmuirii, aflată pe locul actualului Palat al Culturii. Tronul se păstra în „Sala tronului” a acelei clădiri, iar acolo Cuza a depus jurământul și a rostit un discurs. Tot în aceeași sală, la 29 ianuarie 1859, a primit oficial vestea dublei alegeri ca domn și al Țării Românești — clipa decisivă care a împins Unirea din idee în realitate.

Tronul a fost aruncat pe geam

Povestea obiectului are și un episod cinematografic: în 1880, un incendiu puternic a distrus Palatul Ocârmuirii. Pentru a salva tronul, a fost aruncat pe geam. Gestul brutal i-a asigurat supraviețuirea. A urmat un traseu lung: ani buni păstrat la Primăria Iași, apoi, din anii ’30, intrat în colecțiile mai multor instituții muzeale ieșene. Din 1974, se află în patrimoniul Muzeului de Istorie a Moldovei.

Astăzi, tronul ultimilor domni ai Moldovei e mai mult decât o piesă valoroasă: e o lecție despre continuitate și ruptură, despre putere și vulnerabilitate, despre cum un oraș poate ține, într-un singur obiect, atât vechea lume, cât și începutul României moderne. Clara DIMA