Amenzile care dispar după frontieră: șoferii străini pleacă, nota rămâne la noi

* România, țara unde șoferii străini sunt sancționați, dar nu plătesc * pentru județele de frontieră sau tranzit, precum Iașul, fenomenul este amplificat * mii de vehicule cu numere străine traversează anual zona, iar fiecare amendă neplătită înseamnă o șansă pierdută definitiv de a încasa banii * statul pierde peste 51 de milioane de lei

Poliția oprește, amendează și consemnează, însă banii se pierd pe drum, odată cu șoferii străini care părăsesc teritoriul țării. Date oficiale furnizate de ANAF și Inspectoratul General al Poliției Române scot la iveală un paradox administrativ periculos: statul român știe câte amenzi dă, dar nu știe câți bani recuperează efectiv.

Rezultatul? Peste 51 de milioane de lei reprezintă creanțe bugetare restante, doar din amenzi rutiere aplicate persoanelor fără domiciliu în România.

În ultimii cinci ani, valoarea totală a amenzilor rutiere aplicate șoferilor străini a ajuns la 176,7 milioane de lei. Din această sumă: 100,9 milioane de lei au fost plătite voluntar, 24,4 milioane de lei au fost recuperate prin executare silită, iar 51,36 milioane de lei au rămas restante.

Anul 2024 este emblematic pentru eșecul sistemului: 88,9 milioane de lei amenzi stabilite – cel mai mare nivel din ultimii ani, 26,75 milioane de lei pierdute, bani care nu au ajuns niciodată în bugetul statului.

Cu alte cuvinte, aproape o treime din sancțiuni se evaporă.

IGPR recunoaște deschis: bazele sale de date nu permit extragerea valorii totale a amenzilor aplicate șoferilor cu permise străine. Mai mult, Ministerul Afacerilor Interne nu are competența legală de a urmări plata amenzilor.

Banii ajung, teoretic, la bugetul de stat. Practic, responsabilitatea se rupe în două: Poliția aplică sancțiunea, Fiscul încearcă să recupereze ulterior sumele. Între cele două instituții, anii trec, iar creanțele se prescriu sau se pierd.

Numărul sancțiunilor aplicate cetățenilor străini arată amplitudinea fenomenului: 24.475 sancțiuni în 2020, 21.530 în 2021, 56.533 în 2022 – an de vârf, 32.654 în 2023, 24.660 în 2024.

Zeci de mii de procese-verbale, dar fără o legătură clară între amendă și încasare.

Pentru fiecare procedură de recuperare transfrontalieră, statul român cheltuie între 30 și 50 de lei per expediție, în funcție de țara de domiciliu a contravenientului.

Și totuși, eficiența este limitată: doar 40–47% dintre sumele restante sunt recuperate după declanșarea executării silite.

Cu alte cuvinte, statul plătește ca să recupereze o parte din ce a pierdut.

În acest context, propunerea de modificare a OUG 195/2002 readuce în discuție o soluție simplă și aplicată deja în alte state:  plata electronică imediată a amenzilor rutiere, mai ales pentru șoferii fără domiciliu în România.

ANAF confirmă fezabilitatea tehnică. Sistemele există. Infrastructura este funcțională. Ceea ce lipsește este voința legislativă și coordonarea instituțională.

Iașul, la capătul lanțului pierderilor

Pentru județe de frontieră sau tranzit, precum Iașul, fenomenul este amplificat. Mii de vehicule cu numere străine traversează anual zona, iar fiecare amendă neplătită înseamnă o șansă pierdută definitiv de a încasa banii.

Bugetele locale sunt sufocate, în timp ce zeci de milioane de lei rămân doar cifre într-un tabel ANAF.

România nu duce lipsă de sancțiuni, ci de mecanisme ferme de încasare.
Până când amenda nu va fi legată direct de plată, contravenientul străin va pleca, iar nota de plată va rămâne la contribuabilul român.

Peste 51 de milioane de lei sunt dovada unui sistem care funcționează… doar pe hârtie. Daniel BACIU