Criză politică prelungită = risc major de blocaj economic

Dorian OBREJA

Din când în când, lenoasă, câte o pală de vânt învălătucește câte o biată pală de fum deasupra Palatului Cotroceni. De ce și cum? Vom încerca a desluși mai la vale; deocamdată e mai grabnic să aruncăm o repede privire către Bruxelles, de unde niște fumuri negre dau vești proaste României.

Spre deosebire de datele prezentate de INS, ori parvenind de la palatele prezidențiale și guvernamental, cele făcute publice de către Comisia Europeană nu prea pot fi acuzate de a fi coafate și machiate subiectiv. Ori, conform celor din urmă, pentru acest an, România: a primit cea mai mare scădere de prognoză economică din UE, prin reducerea estimării de creștere – de la 1,1% la doar 0,1%, cu un punct procentual sub media UE; are majorată inflația estimată, la peste 7 %, mai mult decât dublu față de media UE – 3,1% (BNR, mai binevoitoare, a estimat doar 5,5%, pe când alți analiști economici au vorbit despre 11%). Mai pe înțelesul tuturor, cu o creștere aproape de zero și o inflație uriașă (la care se adaugă alte probleme, precum rata reală a șomajului, decalajul tehnologic și adoptarea redusă a inteligenței artificiale etc.), țara noastră este în fața riscului unui blocaj economic.

Situația zugrăvită mai sus poate fi considerată ca bilanț (succint și nu integral) al unui an de guvernare aparținând lui N. Dan și coaliției moșite de el. Estimp, de la sediul prezidențial auzim îndemnul „calm și vom trece prin asta”, referitor nu doar la criza politică, ci și la fluctuațiile de curs valutar etc., iar de la cel guvernamental, prin vocea premierului (un cui al lui Pepelea în ochii PSD), suntem anunțați că acesta va continua să îşi exercite mandatul de premier, pentru a asigura stabilitatea guvernării (observați, se vorbește de stabilitate, nu rezultate!).

Pe acest fond, deloc roz, rotocoalele de fum amintite deasupra Cotroceniului dau veste, pe surse (pentru testarea reacțiilor), despre propuneri cu adevărat indecente pentru un posibil viitor premier. Un fost om de casă a lui Liviu Dragnea, dat jos din funcția de prim-ministru, după doar 6 luni, nu doar de propriul partid (prin moțiune de cenzură), ci și, într-un fel, de populație, ieșită masiv în stradă ca urmare ticăloasei inițiative de dezincriminare a anumitor fapte de abuz în serviciu (celebra Ordonanță de urgență nr. 13). Un băiet desantat de prin raionul Ismail, devenit om de casă  - și partid – al sinistrului turnător &  băutor Petrov. O funcționară de la odiosul FMI. Un fost funcționar al unei confederații patronale. Un pupil al eternului guvernator BNR, școlit la același FMI. Un aparent tehnocrat și apolitic, de fapt tot un vajnic pedelist. Un băsist și mai și, vopsit, mai nou, în liberal și abonat ca șef la numeroase ministere. Un reprezentant al unui minuscul partid cioloșist. O altă reprezentantă a aceleiași formațiuni, plecată, deocamdată, să aibă grijă de banii de peste Prut.

O listă care ar putea genera dezolare, deși,  stârnește, mai degrabă, indignare. Cu ăștia se vrea un guvern stabil și performant? Sau doar se încearcă amânarea toamnei, în care se va culege poama acră a alegerilor anticipate? – deja, din cel mai recent sondaj, rezultă că peste 41% dintre români le consideră preferabile actualelor interminabile consultări & negocieri. Desigur, cu totul alta e opinia politicienilor aleși, care nu-și asumă riscul de a rămâne și fără un nou mandat, și fără recuperarea banilor (negri) investiți pentru câștigarea celui actual. Așa că bâlciul va continua...