* unele dintre casele vechi ale Iașului au scăpat de uitare după ce au primit o funcțiune nouă * în foste reședințe funcționează astăzi restaurante, clinici, spații comerciale, muzee și locuri pentru evenimente

Restaurarea unei case istorice nu se termină când este refăcută fațada. Clădirea trebuie încălzită, reparată și întreținută ani la rând. Tocmai de aceea, cele mai interesante salvări ale patrimoniului ieșean sunt cele în care monumentul nu a rămas decor, ci a primit din nou oameni, activitate și utilitate.

Hanu' Sărărie: o casă din 1896 în care se intră zilnic

Pe strada Sărărie nr. 144, o clădire ridicată în 1896 funcționează ca restaurant și spațiu pentru evenimente. Restaurarea nu a transformat casa într-un obiect inaccesibil: oamenii intră în ea, iau masa și participă la evenimente. Valoarea economică a proprietății este considerabilă. În 2025, Hanu' Sărărie a fost oferit spre vânzare cu 2,9 milioane de euro, iar varianta de închiriere ajungea la 30.000 de euro lunar.

În Copou, o casă-monument devine clinică

Un alt model apare la bulevardul Carol I. În iulie 2026, Comisia Zonală a Monumentelor Istorice a analizat schimbarea destinației imobilului din locuințe în clinică medicală. La aceeași adresă funcționează Clinica Doctor Allia Dmour. Firma care operează clinica a raportat pentru 2025 o cifră de afaceri de 4 milioane de lei și un profit net de peste 732.000 de lei, cu o creștere a afacerilor de 49,22% față de anul precedent. Este dovada că într-o clădire protejată poate funcționa o activitate economică puternică, fără ca imobilul să fie condamnat la abandon.

Casa Universitarilor, readusă la viață

Fosta Casă Canta, ridicată în jurul anului 1800, a trecut printr-un amplu proiect de reabilitare, refuncționalizare și modernizare realizat de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”.

Potrivit raportului oficial al UAIC, investiția a ajuns la 11,56 milioane de lei, iar Casa Universitarilor a fost inaugurată în decembrie 2022. Astăzi, clădirea găzduiește restaurantul universității, dar și evenimente academice și culturale.

Casa Joseph Zoller: un monument salvat cu bani privați

Un caz aparte este Casa Joseph Zoller, de pe strada Elena Doamna. Ridicată în 1912 pentru industriașul Joseph Zoller, casa a ajuns într-o stare avansată de degradare înainte de a fi cumpărată și restaurată de avocata Gianina Vera Poroșnicu. Lucrările s-au desfășurat între 2013 și 2016. Au fost recuperate picturile tavanelor, ușile sculptate, ferestrele originale, marchiza și alte elemente autentice ale clădirii. Restaurarea a fost realizată din fonduri private.

Astăzi, Casa Joseph Zoller funcționează ca muzeu privat și spațiu cultural, fiind introdusă și în circuitul turistic al Iașului.

Casa Kieser: una dintre cele mai noi restaurări ale Iașului

Poate cel mai proaspăt exemplu este Casa Kieser, de pe strada 14 Decembrie 1989, redeschisă publicului în iulie după un amplu proces de consolidare și restaurare. Clădirea, legată de familia de antreprenori elvețieni Kieser, a fost concepută încă de la început ca un imobil destinat locuirii și activităților comerciale. Mai târziu, ieșenii au cunoscut-o mai ales prin Librăria Eminescu, care a funcționat mult timp la parter. După restaurare, această logică economică a revenit. În Casa Kieser funcționează acum True Fine Coffee, cocktail-barul Yuzu, Review Hair Bar, spații pentru evenimente și unități de cazare boutique. Casa Kieser este probabil exemplul care răspunde cel mai bine întrebării dacă restaurarea poate funcționa economic. Monumentul nu a primit o singură destinație, ci mai multe activități capabile să aducă zilnic oameni și venituri într-o clădire care, timp de ani, s-a degradat în centrul orașului.

Casa Balș-Sturdza: patrimoniul administrativ caută o nouă funcțiune

Casa Balș-Sturdza, de pe strada Cuza Vodă, este monument istoric și a fost folosită timp de decenii drept sediu al Poștei. În 2025, Poșta Română a scos la închiriere aproximativ 943 de metri pătrați din imobil. Cazul arată însă și dificultatea problemei: nu toate casele istorice pot deveni muzee. Birourile, cabinetele, restaurantele, cazarea sau spațiile culturale pot oferi o funcțiune compatibilă, dacă intervențiile respectă monumentul.

O casă istorică este cu adevărat salvată când rămâne vie

Nu orice restaurant deschis într-o clădire veche înseamnă restaurare reușită și nici cifra de afaceri a unei firme nu dovedește automat că investiția în monument a fost recuperată.

Dar exemplele din Iași spun ceva mai simplu: o casă istorică are mai multe șanse să reziste încă o sută de ani atunci când nu este doar privită de pe trotuar, ci oamenii continuă să intre în ea. Poate că aceasta este, până la urmă, una dintre cele mai sănătoase forme de conservare: patrimoniul nu doar restaurat, ci readus la viață.

Dan DIMA