Iașul agricol rămâne fără zilieri

* agricultura din județ intră în fiecare sezon cu aceeași problemă care nu mai poate fi ascunsă: lipsa forței de muncă * deși plata pentru o zi de muncă a crescut, oamenii sunt tot mai greu de găsit

În județul Iași, munca sezonieră a devenit una dintre cele mai fragile verigi ale agriculturii. Când începe campania agricolă, când fermele, livezile și exploatațiile au nevoie de oameni la plantat, întreținut, săpat, cules ori sortat, începe și goana după muncitori. Numai că, de la un an la altul, brațele de muncă sunt tot mai puține, iar fermierii spun că satul nu mai poate furniza forța de lucru pe care se baza altădată.

Potrivit unui raport al ITM Iași pentru 2024, la nivelul județului au fost prestate 127.849 zile de muncă de către 7.121 zilieri, pentru 138 de beneficiari, activitatea desfășurându-se preponderent în agricultură și silvicultură. Cifrele spun clar că agricultura ieșeană continuă să depindă de munca sezonieră, dar mai spun ceva: rezerva locală de oameni dispuși să lucreze cu ziua se subțiază. În multe comune din jurul Iașului, fermierii spun că găsesc din ce în ce mai greu oameni pentru muncile grele, exact în perioadele în care timpul contează cel mai mult, iar întârzierea lucrărilor poate însemna pierderi serioase de producție.

În teren circulă tot mai des aceeași plângere: pentru munca grea, neînregistrată, unii angajatori ajung să ofere, neoficial, până la 250 de lei pe zi, plus mâncare, iar oamenii tot nu vin. Munca zilieră legală are și un prag minim de plată raportat la salariul minim brut. În prima parte a anului 2026, tariful orar minim asociat salariului minim este de aproximativ 24,496 lei/oră, iar de la 1 iulie 2026 urcă la 25,949 lei/oră, ceea ce înseamnă aproximativ 196 lei brut/zi acum și circa 208 lei brut/zi după 1 iulie, pentru o zi completă de 8 ore.

Din păcate, fermierii se plâng că multe dintre persoanele apte de muncă aleg alte forme de venit, mai comode sau mai puțin solicitante, în locul ritmului dur din agricultură. „Am ajuns în punctul în care se oferă și 250 de lei pe zi, cu mâncare, iar oamenii tot nu vin. Mulți preferă orice altă soluție decât munca grea din agricultură. Satul s-a schimbat, iar forța de muncă pe care se bazau fermele nu mai există ca acum zece ani”, a spus Octav Popa, un fermier din Iași.

Muncitorii aleg străinătatea

Criza nu vine însă doar din refuzul muncii fizice, ci și din ofertele primite de la fermele de peste hotare. Același raport al ITM Iași arată că, în 2024, agenții de plasare din județ au mediat pentru angajare în străinătate 4.086 persoane, dintre care 3.457 au fost angajate efectiv, mai ales în Olanda, Germania și Franța, inclusiv în domeniul agricol. Cu alte cuvinte, județul Iași nu doar că nu mai are suficienți oameni disponibili pentru agricultură, dar continuă să exporte exact acea forță de muncă de care fermele locale au nevoie.

Pentru agricultura din Iași, efectele sunt directe. Când nu găsești oameni la timp, întârzii lucrările, pierzi din recoltă, crești costurile și împingi tot lanțul de producție într-o zonă de risc. Fermele mici și mijlocii sunt cele mai vulnerabile, pentru că nu au puterea financiară să mecanizeze rapid sau să aducă muncitori din alte zone. Acolo unde odinioară satul răspundea imediat la chemarea muncii de sezon, astăzi apare un gol.

Dan DIMA