Numărul copiilor cu cerințe educaționale speciale din școlile și grădinițele din România a crescut puternic în ultimii ani, iar sistemul de sprijin nu mai ține pasul cu realitatea din clase. La nivel național, sunt înregistrați oficial peste 91.000 de preșcolari și elevi cu CES, potrivit datelor oficiale.

Dacă sunt luați în calcul și copiii nediagnosticați, cei aflați în afara sistemului sau cei pentru care familiile nu au ajuns încă la evaluare și orientare școlară, organizațiile neguvernamentale estimează că numărul real poate depăși 100.000.

Problema majoră nu este doar creșterea numărului de copii identificați, ci dezechilibrul dintre nevoile lor și resursele existente în școli. Profesorii de sprijin sunt prea puțini, iar în multe cazuri profesorul de la clasă rămâne singur în fața unor situații educaționale complexe.

Județul Iași: 1.491 de elevi cu dizabilități sau CES în școli de masă

În județul Iași, raportul oficial privind starea învățământului preuniversitar pentru anul școlar 2024–2025 arată dimensiunea locală a fenomenului. În școlile de masă erau înregistrați 1.491 de elevi cu dizabilități sau cerințe educaționale speciale, școlarizați în 153 de unități de învățământ.

Dintre aceștia, 654 de preșcolari și elevi cu CES erau integrați individual sau în grupuri mici în 37 de unități școlare incluzive, unde beneficiau de servicii de sprijin educațional oferite de profesori de sprijin/itineranți.

Diferența dintre cele două cifre este importantă. Județul are peste 1.400 de copii cu dizabilități sau CES integrați în școlile de masă, dar serviciile specializate de sprijin educațional direct acoperă doar o parte dintre ei.

Doar 35 de profesori de sprijin/itineranți

Pentru cei 654 de copii care beneficiază de servicii directe de sprijin educațional există doar 35 de profesori de sprijin/itineranți. Raportat strict la această categorie, înseamnă aproape 19 copii pentru un profesor de sprijin.

În practică, încărcarea poate fi mult mai dificilă decât arată media. Un profesor de sprijin lucrează cu elevi care au nevoi foarte diferite: tulburări de spectru autist, ADHD, sindrom Down, deficiențe de auz sau de văz, dificultăți neuro-motorii, deficiențe locomotorii, tulburări de limbaj sau dificultăți intelectuale.

În plus, profesorul itinerant nu lucrează întotdeauna într-o singură școală. De multe ori, el acoperă mai multe unități, ceea ce reduce timpul real alocat fiecărui copil și face dificilă intervenția constantă.

Municipiul Iași concentrează o parte importantă a serviciilor

Datele publice disponibile nu oferă o împărțire completă între municipiul Iași și restul județului pentru numărul total de elevi cu CES integrați în școlile de masă. Totuși, rețeaua de servicii arată că municipiul Iași concentrează o parte importantă a infrastructurii de educație specială și special integrată.

În municipiu funcționează unități importante din zona educației speciale, între care Colegiul Tehnic „Ion Holban” Iași, Liceul Tehnologic Special „Vasile Pavelcu” Iași și Școala Gimnazială Specială „Constantin Păunescu” Iași. Acestora li se adaugă serviciile coordonate prin CJRAE Iași, care oferă evaluare, orientare școlară și profesională, consiliere psihopedagogică, logopedie și sprijin pentru integrarea copiilor cu CES.

În afara municipiului, rețeaua include și unități specializate importante, precum Școala Gimnazială Specială Pașcani, Liceul Special „Moldova” Târgu Frumos și Școala Profesională Specială „Trinitas” Târgu Frumos.

Ce servicii are județul Iași pentru copiii cu CES

Rețeaua județeană de educație specială și special integrată include mai multe tipuri de servicii și specialiști:

• 6 unități de învățământ special;
• 37 de unități școlare incluzive de nivel preșcolar, primar și gimnazial;
• 35 de profesori de sprijin/itineranți;
• 44 de profesori logopezi;
• 134 de profesori consilieri școlari;
• 19 profesori kinetoterapeuți;
• 18 mediatori școlari angajați de școli de masă cu sprijinul autorităților locale.

În total, raportul oficial menționează 688 de cadre didactice care lucrează în rețeaua de învățământ special și special integrat din județul Iași.

Integrarea nu înseamnă automat sprijin real

Creșterea numărului de copii cu CES poate fi privită și ca un semn că sistemul identifică mai bine copiii care au nevoie de ajutor. Tot mai multe familii cer evaluare, tot mai mulți copii primesc certificate de orientare școlară, iar școlile de masă devin locul în care aceștia încearcă să învețe alături de ceilalți.

Dar integrarea nu înseamnă automat incluziune. Un copil cu CES nu are nevoie doar să fie prezent într-o bancă. Are nevoie de curriculum adaptat, metode diferențiate, ritm de lucru personalizat, evaluare flexibilă, sprijin emoțional, consiliere, logopedie, colaborare între familie, profesorul de la clasă și specialiști.

Când aceste resurse lipsesc sau sunt insuficiente, presiunea se mută pe profesorul de la clasă. Acesta trebuie să gestioneze simultan programa, colectivul, evaluările, comunicarea cu părinții și nevoile speciale ale unor copii care ar avea nevoie de sprijin constant.

Profesorii cer formare, timp și specialiști

Una dintre cele mai mari dificultăți ale școlii incluzive este că profesorii de la clasă nu au întotdeauna pregătirea necesară pentru a lucra cu elevi cu nevoi educaționale complexe. În multe cazuri, cadrele didactice învață din mers cum să adapteze lecțiile, cum să comunice cu un copil cu TSA sau ADHD, cum să gestioneze crizele emoționale ori cum să evalueze corect progresul.

Pentru ca educația incluzivă să funcționeze, școala are nevoie de echipe, nu de soluții individuale. Profesorul de sprijin, consilierul, logopedul, psihologul, kinetoterapeutul, profesorul de la clasă și familia copilului trebuie să lucreze împreună. Fără această echipă, incluziunea rămâne mai mult o obligație administrativă decât o șansă reală pentru copil.

Miza pentru Iași: mai mult sprijin în școlile de masă

Pentru județul Iași, cifrele arată o nevoie clară de extindere a serviciilor de sprijin. Cele 37 de unități incluzive și cei 35 de profesori de sprijin/itineranți nu pot acoperi singuri toate nevoile unui județ în care aproape 1.500 de elevi cu dizabilități sau CES sunt integrați în școlile de masă.

Miza următorilor ani este trecerea de la includerea formală la sprijinul real. Asta înseamnă mai mulți profesori de sprijin, mai multă logopedie, mai multă consiliere, mai multă formare pentru profesorii de la clasă și o colaborare mai clară între școli, CJRAE, părinți și autorități.

Concluzie

Iașul are o rețea importantă de educație specială și special integrată, dar cifrele arată că presiunea este în creștere. În județ sunt 1.491 de elevi cu dizabilități sau CES în școlile de masă, 654 de copii care primesc sprijin educațional direct, 37 de unități incluzive și doar 35 de profesori de sprijin/itineranți.

Pentru acești copii, diferența dintre a fi înscris într-o școală și a fi cu adevărat sprijinit poate decide nu doar parcursul educațional, ci și încrederea cu care vor intra mai târziu în viață. Clara DIMA