* dincolo de Palatul Culturii și de marile monumente din Copou, Iașul păstrează case boierești, vile neoromânești, curți ascunse și clădiri cu istorii extraordinare

Iașul are monumente pe care le recunoaște toată țara. Palatul Culturii, Teatrul Național, Catedrala Mitropolitană și Mănăstirea Trei Ierarhi apar în fotografii, ghiduri turistice și campanii de promovare. Există însă și un al doilea oraș, mult mai discret, care are clădiri aflate la câțiva pași de traseele cunoscute, dar pe lângă care oamenii trec fără să le știe numele, istoria sau valoarea. Unele se ascund după porți, altele au devenit sedii administrative, muzee puțin vizitate ori simple repere întâlnite în drum spre serviciu.

Vila Sonet, micul palat ascuns pe strada Rece

La câteva minute de centrul aglomerat, pe strada Rece, se află una dintre cele mai elegante vile ale Iașului. Turnulețul, arcadele, coloanele și acoperișul înalt îi dau aerul unei case desprinse dintr-un oraș balcanic de început de secol XX.

Vila Sonet a fost construită în 1934, pe un teren oferit poetului Mihai Codreanu de Primăria Iași. Monumentul în stil neoromânesc a fost ridicat după planurile arhitectului Mihai Stoian, cel care avea să proiecteze și Casa Nicodim din centrul orașului. Casa nu impresionează prin dimensiune, ci prin armonia detaliilor. Ferestrele arcuite, pridvorul, turnul poligonal și decorațiile inspirate din arhitectura tradițională o transformă într-una dintre cele mai fotogenice clădiri ieșene. Mulți ieșeni nici nu știu că poate fi vizitată și că interiorul păstrează biblioteca, biroul, mobilierul și atmosfera locuinței poetului.

Casa Nicolae Gane, eleganța albă din spatele Copoului

La intersecția străzilor Nicolae Gane și Vasile Pogor se află o casă albă, cu proporții echilibrate și o eleganță care nu încearcă să domine strada.

Clădirea a fost construită înainte de anul 1825 și a fost locuită între 1871 și 1916 de familia scriitorului, magistratului și primarului Nicolae Gane. Din punct de vedere arhitectural, casa se află la întâlnirea dintre neoclasicismul începutului de secol al XIX-lea și elementele arhitecturii tradiționale moldovenești.

După restaurare, imobilul a devenit Muzeul „Nicolae Gane” – Galeria Artei Ieșene. În 2026, aici sunt organizate expoziții, întâlniri cu artiști și evenimente culturale, însă clădirea rămâne în afara traseului obișnuit al celor care vizitează orașul.

Palatul Cantacuzino-Pașcanu, ascuns în spatele Stării Civile

Mii de ieșeni au intrat în această clădire pentru a se căsători, dar puțini o privesc drept unul dintre cele mai vechi și mai valoroase palate boierești ale orașului.

Palatul Cantacuzino-Pașcanu, actualul sediu al Stării Civile, se află pe strada Vasile Alecsandri. Clădirea a fost ridicată în jurul anului 1780 și a servit timp de aproape un secol drept reședință a familiilor Cantacuzino și Pașcanu. Din 1912, aici a funcționat Primăria Iașului, mutată ulterior în Palatul Roznovanu.

Exteriorul este sobru, însă interiorul păstrează arcade, bolți cilindrice din cărămidă și vechea scară dintre niveluri. Palatul a trecut prin schimbări de funcțiune, dar și-a păstrat în mare parte structura istorică.

Astăzi, clădirea este asociată mai ales cu fotografiile de nuntă. Istoria ei boierească, arhitectura și lunga perioadă în care a fost sediu administrativ rămân aproape necunoscute publicului larg.

Casa Dosoftei, umbrită de Palatul Culturii

Casa Dosoftei se află într-unul dintre cele mai circulate puncte ale Iașului și este, paradoxal, una dintre clădirile cel mai ușor de trecut cu vederea. Clădirea laică datează din perioada 1673–1679, a fost anexă a vechii Curți Domnești și a găzduit tiparnița mitropolitului Dosoftei până în 1686. A fost restaurată între 1962 și 1968 și transformată în muzeu dedicat literaturii române vechi.

Casa Dosoftei nu concurează cu Palatul Culturii, ci spune o altă poveste: despre tipar, carte, limbă română și un oraș care își construia identitatea culturală cu mult înainte de apariția marilor bulevarde.

Bijuteriile ascunse ale Iașului nu se află neapărat la marginea orașului. Cele mai multe sunt chiar în centru, la câțiva metri de traseele pe care oamenii le parcurg zilnic. Adevăratul Iași nu se termină la Palatul Culturii. De acolo, poate, abia începe.

Maura ANGHEL