INCHIDE

Minunile Sfintei Parascheva. Mărturiile care au rămas în istoria Iașului

Minunile Sfintei Parascheva. Mărturiile care au rămas în istoria Iașului

* de la incendiul din 1888, consemnat inclusiv în documentele autorităților, până la procesiunile din Moldova lovită de seceta din 1947, istoria Sfintei Parascheva este însoțită de relatări despre vindecări, ajutor și întâmplări considerate miraculoase * în 2026, când Iașul se pregătește din nou pentru marele pelerinaj din octombrie, unele dintre aceste mărturii au în spate documente de epocă, în timp ce altele aparțin credinței și experienței personale a pelerinilor

La Iași, minunile atribuite Sfintei Parascheva nu înseamnă doar povești transmise din generație în generație. Cel mai cunoscut episod, incendiul din 1888 în care racla a fost distrusă, iar moaștele au rămas neatinse, a fost consemnat de reprezentanți ai administrației și în presa vremii. Alte relatări vorbesc despre ploaia venită în urma procesiunilor din Moldova devastată de secetă, despre vindecări sau despre ajutor primit în momente-limită.

Minunea din Iași care a ajuns în documentele anului 1888

Una dintre cele mai puternice relatări legate de Sfânta Parascheva are o particularitate rară: evenimentul care a generat-o a fost consemnat nu doar de clerici, ci și de autoritățile Iașului.

În noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, moaștele se aflau într-un paraclis amenajat la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, biserica fiind în restaurare. O lumânare rămasă aprinsă ar fi provocat un incendiu care a cuprins catafalcul și racla. Sursele bisericești arată că lemnul acesteia a fost carbonizat, iar unele elemente metalice s-au topit, în timp ce moaștele au rămas neatinse. Cazul este important și prin existența unor mărturii administrative. Potrivit documentării publicate de Doxologia, incendiul a fost cercetat de comisarul de poliție Mihai Botez, iar împrejurările au fost consemnate într-un proces-verbal păstrat la Arhivele Naționale Iași. Evenimentul a ajuns și în ziarul „Curierul”, în ianuarie 1889. Relatarea apare inclusiv într-o însemnare din 31 decembrie 1888 atribuită lui Alexandru C. Cuza. Aceasta descrie racla arsă și moaștele rămase intacte. Pentru credincioși, episodul a rămas una dintre marile minuni ale Sfintei Parascheva. Pentru istorici, incendiul în sine și constatarea stării moaștelor sunt fapte documentate; interpretarea lor drept miracol aparține credinței.

1947, anul foametei. Sfânta Parascheva a fost purtată prin Moldova

Un alt episod puternic din memoria Moldovei este legat de anul 1947, când regiunea traversa una dintre cele mai grele perioade de secetă și foamete din secolul XX.

Moaștele Sfintei Parascheva au fost atunci purtate în procesiuni prin localități din Moldova. Tradiția consemnată de arhimandritul Ioanichie Bălan spune că după trecerea procesiunii au venit ploi, iar în unele sate oamenii au ridicat ulterior troițe în amintirea momentului.

Episodul din 1947 ocupă un loc atât de important în istoria pelerinajului încât este analizat și în cercetări academice recente privind cultul Sfintei Parascheva și dezvoltarea marelui pelerinaj de la Iași.

Vindecări și ajutor în situații-limită

În jurul raclei de la Iași s-a format, timp de secole, o adevărată arhivă informală de mărturii. Oameni care spun că s-au vindecat, familii care au reușit să aibă copii după perioade dificile, persoane care vorbesc despre ieșirea din situații financiare sau personale grave. „Vin la Sfântă de 20 de ani, de când o boală grea aproape că m-a răpus. Medicii nu mi-au mai mari șanse, dar aveam copii și trebuia să lupt pentru ei. Am venit la raclă și m-am rugat o noapte întreagă, iar Sfânta m-a ajutat”, a spus Ioana Popa, din Bacău. „Mie mi-a dat putere când aproape mi-am pierdut casa din cauza unei datorii. Sfânta a făcut o minune și am putut să ies din necaz”, a spus și Valentin Ioanid, din Buzău.

De aproape patru secole, Iașul păstrează moaștele Sfintei Parascheva

Moaștele au ajuns la Iași în 1641, în timpul domniei lui Vasile Lupu, fiind oferite de Patriarhia Ecumenică și așezate inițial la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”. Data de 13 iunie 1641 este consemnată inclusiv în inscripția istorică dedicată aducerii lor în Moldova. După incendiul din 1888, moaștele au fost transferate la Catedrala Mitropolitană din Iași, unde se află și astăzi. Cultul Sfintei este însă mai vechi în Moldova decât prezența moaștelor la Iași. O cercetare doctorală prezentată în 2026 la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași urmărește dovezi ale cinstirii sale încă dinainte de 1641, prin manuscrise, slujbe, hramuri și iconografie.

Dimensiunea pelerinajului rămâne uriașă. După aproape 385 de ani de la aducerea moaștelor la Iași, orașul continuă să adune, în fiecare octombrie, oameni care vin cu propriile lor istorii. Unele au intrat în documente și în arhive. Altele au rămas numai între omul care s-a rugat și sfânta căreia i-a cerut ajutorul.

Maura ANGHEL