Mitropolitul Moldovei, la ceas aniversar

Astăzi, 19 octombrie, se împlinește o nouă treaptă în viața Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care aniversează 66 de ani. O zi care nu este doar o dată în calendar, ci o chemare la recunoștință pentru un om care a ales să slujească în tăcere, să lumineze fără zgomot și să conducă fără a se impune.

Născut în 1959, în comuna Corbi din județul Argeș, sub numele de Dumitru Savu, viitorul ierarh a crescut într-o familie numeroasă și profund credincioasă. Părinții săi, Constantin și Teofana, au avut șapte copii, dintre care patru au ales viața monahală. În acea casă simplă de la poalele munților, credința nu era o teorie, ci o respirație zilnică – o școală a răbdării, a muncii și a iubirii necondiționate.

Drumul său către slujirea bisericii a început la Seminarul Teologic din Craiova, continuând cu Institutul Teologic din București. Aici, tânărul teolog Dumitru Savu și-a descoperit vocația de a uni cunoașterea cu trăirea, transformând studiul într-o formă de rugăciune. După stagiul militar, în 1984, a intrat în monahism la Schitul Crasna, primind numele Teofan – un nume profetic, care înseamnă „Cel arătat de Dumnezeu”.

Anii petrecuți la Institutul Teologic „Saint-Serge” din Paris au fost o altă etapă a formării sale. Acolo, între 1986 și 1990, a obținut titlul de doctor în teologie cu o lucrare dedicată Sfântului Maxim Mărturisitorul, un autor al profunzimii și suferinței mistice. Întors în România după anii de studiu, a fost numit secretar al Cabinetului Patriarhal, apoi episcop-vicar patriarhal, ocupându-se de relațiile externe și de coordonarea activităților bisericești la nivel național. În 2000, a fost ales Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, iar în 2008, prin lucrarea Sfântului Sinod, a fost chemat să devină Mitropolit al Moldovei și Bucovinei – o misiune grea, pe care o poartă cu demnitate, echilibru și rugăciune.

De peste 17 ani, chipul său este parte din viața duhovnicească a Moldovei. Îl întâlnești la hramurile marilor mănăstiri, în satele îndepărtate, în catedrala plină de credincioși sau în tăcerea chiliilor monahale. Este un ierarh al cumpătării, un om care alege simplitatea în locul oricărei aparențe. Nu vorbește des, dar când o face, cuvântul său poartă greutatea rugăciunii și a discernământului.  În timpul slujbelor, privirea sa adâncă pare că se așază peste lume ca o binecuvântare. În întâlnirile cu tinerii, vorbește simplu, despre răbdare, curaj și adevăr. În dialogurile sale publice, transmite mereu o chemare la interioritate, la redescoperirea demnității personale prin credință și muncă cinstită.

El întruchipează acel tip de conducător spiritual care nu ridică glasul, ci conștiința. Moldova îl privește cu recunoștință, știind că, dincolo de tăcerea lui, se află o inimă care poartă în rugăciune întreaga regiune.

Maura ANGHEL