Noua agricultură a Iașului. Ce plantează fermierii când clima se schimbă

* seceta schimbă încet harta agricolă a județului * dincolo de grâu, porumb și floarea-soarelui, Iașul testează culturi de nișă, de la lavandă și cătină la nuci, plante aromatice și legume cultivate în spații protejate

Când spui agricultură în Iași, imaginea este încă aceea a lanurilor de grâu, porumb, rapiță și floarea-soarelui. Numai că 2026 a adus din nou problema care începe să dicteze tot mai multe decizii în ferme: apa. În iulie, fermierii ieșeni vorbeau deja despre deteriorarea culturilor de primăvară, în special porumb și floarea-soarelui, în timp ce rapița, cultură recoltată mai devreme, devenea una dintre puținele zone confortabile ale anului agricol.

Verile tot mai dificile și prețurile mici îi obligă pe fermieri să se uite și în altă parte. Lavanda, cătina, arbuștii fructiferi, nucul, alunul sau legumele intensive nu vor înlocui cerealele. Pot însă schimba economia unei ferme mici și, uneori, pot reduce dependența de o singură recoltă.

Lavanda a ieșit deja din zona de experiment

Lavanda este probabil cea mai vizibilă dintre culturile alternative ale Iașului. Ultimele date locale publice detaliate identificate arătau aproape 31 de hectare cultivate de 16 fermieri în județ, cu plantații mai mari la Movileni și Dobrovăț. Numai o exploatație din Movileni ajunsese la 5,7 hectare. Suprafața este minusculă raportată la agricultura mare a județului, dar spune altceva: cultura a trecut de faza în care exista doar în grădini sau în proiecte demonstrative.

În jurul plantațiilor au apărut uleiuri, produse cosmetice, evenimente și chiar turism rural. La Movileni, plantația de lavandă a devenit și destinație pentru public.

Cătina și fructele de pădure: puține hectare, valoare mai mare

Cătina are o istorie surprinzător de lungă în agricultura alternativă ieșeană. Direcția Agricolă recomanda cultura încă de acum două decenii, iar ulterior au apărut plantații comerciale. La Popricani a fost dezvoltată inclusiv o plantație ecologică de aproximativ 20 de hectare.

În aceeași familie economică intră zmeurul, murul, coacăzul sau afinul: culturi care permit obținerea unei valori mai mari de pe suprafețe relativ reduse, dar vin cu o problemă pe care entuziasmul pentru „culturi profitabile” o ascunde deseori – au nevoie de investiții, apă, forță de muncă și, mai ales, piață.

Nucul și alunul intră în agricultura pe termen lung

O altă direcție este reprezentată de speciile nucifere. Nucul și alunul au avantajul unei producții cu valoare ridicată și al unei plantații care poate fi exploatată mulți ani, dar presupun investiții al căror rezultat nu apare imediat. La USV Iași, pomicultura include explicit studiul speciilor nucifere – nuc, alun, migdal și castan – precum și al arbuștilor fructiferi, de la zmeur și mur până la afin și coacăz.

Solariile schimbă ecuația pe suprafețe mici

Pentru fermele cu puțin teren, una dintre cele mai interesante variante rămâne producția de legume în spații protejate. Tomatele, ardeii, castraveții sau verdețurile cultivate în solarii permit utilizarea intensivă a unei suprafețe mici și un control mai bun asupra apei și nutriției. În 2026, controalele pentru schema destinată legumelor cultivate în spații protejate au vizat inclusiv fermele care au solicitat sprijinul de 3.000 de euro pe hectar, în limitele stabilite prin programul național.

Fermierul din 2030 va planta după apă, nu după obișnuință

Seceta repetată schimbă criteriul după care se face cultura. Porumbul a arătat deja cât de vulnerabil poate deveni într-un an fără precipitații suficiente. În 2024, fermierii ieșeni notificaseră aproximativ 110.000 de hectare afectate de secetă, cele mai lovite fiind culturile de porumb și floarea-soarelui. În vara lui 2026, culturile de primăvară au revenit în aceeași zonă de risc.

Există suficiente semnale pentru o schimbare mai profundă: fermierii caută culturi cu valoare mai mare pe hectar, universitatea testează tehnologii și material genetic adaptate stresului hidric, iar apa începe să conteze aproape la fel de mult ca prețul cerealelor.

Dan DIMA