Patrimoniul nevăzut al Iașului. Bisericile care se întorc la viață

* în oraș și în satele județului, biserici vechi de sute de ani sunt consolidate, restaurate, repictate și resfințite * dincolo de marile monumente cunoscute de turiști, există un patrimoniu religios uriaș care se repară, uneori aproape neobservat

O biserică atestată de peste patru secole a intrat anul acesta într-un șantier de milioane de lei, alta, veche de peste 260 de ani, a fost resfințită în această vară, iar la Chiperești lucrările s-au încheiat cu sfințirea bisericii parohiale. Privite împreună, aceste cazuri arată o hartă mai puțin cunoscută a Iașului: cea a lăcașurilor care încearcă să supraviețuiască timpului.

O biserică atestată în 1615 intră în șantier

Unul dintre cele mai importante proiecte aflate în lucru în municipiul Iași este cel al Bisericii „Sfântul Gheorghe și Sfânta Ecaterina” – Lozonschi. Prima atestare documentară cunoscută a bisericii datează din 18 martie 1615. Lăcașul inițial, din lemn, a fost înlocuit la sfârșitul secolului al XVIII-lea de actuala construcție din piatră, iar pisania din 1800 îl amintește pe boierul Iordachi Lozonschi, de la care a rămas și numele sub care biserica este cunoscută astăzi.

În acest an a fost semnat contractul pentru consolidarea și restaurarea monumentului. Finanțarea acordată prin Timbrul Monumentelor Istorice este de 4.786.858,49 lei, la care se adaugă TVA de peste un milion de lei. Parohia trebuie să contribuie din fonduri proprii cu încă 2 milioane de lei.

La Popești, o biserică de peste 260 de ani a fost resfințită

La câteva zeci de kilometri de municipiu, povestea este alta, dar face parte din același fenomen.

Biserica închinată Sfântului Proroc Ilie și Sfintei Mucenițe Varvara din Popești, județul Iași, are o vechime de peste 260 de ani. În iulie, lăcașul a fost resfințit după lucrările făcute asupra bisericii. Pentru comunitățile rurale, asemenea lucrări înseamnă mai mult decât recuperarea unei clădiri. În jurul bisericilor vechi se află adesea cimitire, cruci, monumente funerare, pomelnice, icoane și obiecte care păstrează istoria unor familii întregi. Aici începe, de fapt, patrimoniul aproape nevăzut al județului.

Chiperești, o altă biserică readusă în circuit

În luna iunie, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a fost la Parohia „Sfântul Nicolae” din Chiperești, Protopopiatul Iași 2, pentru sfințirea bisericii parohiale. Evenimentul a avut loc pe 7 iunie 2026. Astfel de sfințiri și resfințiri sunt un indicator util pentru a urmări lucrările care se termină în parohiile județului. În spatele unei singure mențiuni din calendarul bisericesc pot sta ani de consolidări, refacerea acoperișurilor, restaurări de pictură, intervenții asupra catapetesmelor sau investiții făcute treptat de comunități.

De la piatră la pictură

Iașul are însă și lucrări mult mai delicate decât cele de construcție. La Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, de exemplu, restaurarea patrimoniului a inclus conservarea picturilor murale interioare și a fragmentelor de frescă, într-un proces început cu ani în urmă.

Catedrala Mitropolitană a avut, la rândul ei, un proiect destinat documentațiilor necesare restaurării picturii murale realizate de Gheorghe Tattarescu, scopul declarat fiind scoaterea picturii din pericol și conservarea acesteia prin intervenția specialiștilor acreditați.

Dincolo de credință, este o chestiune de memorie locală. Pentru că o biserică veche pierdută nu înseamnă doar un lăcaș mai puțin. Înseamnă o bucată din istoria unui sat, a unei familii sau chiar a Iașului care dispare odată cu ea.

Maura ANGHEL