Primăria Iași a moștenit „bucăți” de apartamente și un mormânt

* în Iași, moștenirile nerevendicate nu ajung mereu ca „apartamente întregi” în patrimoniul Primăriei * de multe ori, ajung ca fracții dintr-o coproprietate care nu poate fi transformată rapid în locuință socială sau în bani * în documente publice, apar valori concrete pentru locuințe sau alte bunuri preluate de administrația locală

În Codul civil, succesiunea vacantă este moștenirea care rămâne fără moștenitori sau fără acceptare, iar bunurile ei revin municipiului în raza căruia se aflau și intră în domeniul privat al UAT. Practic, Iașul „primește” legal bunuri care nu mai au titular, însă forma în care le primește decide cât de ușor (sau greu) pot fi folosite: uneori e o proprietate întreagă, alteori sunt doar fracții dintr-o coproprietate.

O fracție nu înseamnă o cameră, un colț sau „dreptul de a intra”. Înseamnă cotă-parte ideală din proprietate: Primăria devine coproprietar al întregului apartament, împreună cu ceilalți. Asta are o consecință imediată: cu o cotă mică, municipalitatea nu poate decide singură să închirieze apartamentul, să mute pe cineva acolo sau să îl vândă ca pe o locuință „liberă”. „Cea mai directă variantă este ca un coproprietar să cumpere cota Primăriei sau invers. Dacă nu există acord, se ajunge la partaj; la apartamente, partajul în natură e rar, iar soluția tipică e atribuirea către unul dintre coproprietari cu plată către ceilalți ori vânzarea și împărțirea sumei. Teoretic se poate vinde și către terți, dar în practică o cotă mică e greu vandabilă, tocmai pentru că nu oferă control asupra folosinței”, a explicat juristul Valeriu Alexandru.

Între timp, cota rămâne în inventarul municipiului ca activ patrimonial, după evaluare și trecerea în administrarea structurilor responsabile de fondul locativ și patrimoniu. Abia după această etapă se poate încerca ieșirea din coproprietate, prin negociere, partaj sau valorificare. Și mai există un detaliu care schimbă calculul: municipalitatea poate prelua și datorii ale succesiunii (întreținere, debite), însă numai în limita valorii bunurilor din moștenire – cu alte cuvinte, Primăria nu răspunde cu bugetul orașului peste activul moștenirii.

Bucăți de apartamente și un loc de veci

Toate aceste bunuri moștenite apar în evidențele patrimoniale ale Primăriei. Spre exemplu, într-o hotărâre publică, municipiul Iași preia prin succesiune vacantă doar 1/4 dintr-un apartament, iar valoarea acelei cote este consemnată la 26.058 lei. Într-o altă hotărâre, Iașul preia 5/8 dintr-un apartament mic (29,50 mp), cu o valoare de inventar de 37.040 lei. Esența este aceeași: bunul intră în domeniul privat al municipiului și este trecut în administrare, dar fiind o cotă, nu devine automat locuință disponibilă.

Într-o hotărâre care include mai multe bunuri, apar simultan trei tipare ale succesiunilor vacante: un apartament evaluat la 86.099 lei, 7/8 dintr-un apartament evaluat la 107.561 lei și 3/4 dintr-un apartament evaluat la 126.347 lei. În același pachet apare și un bun atipic pentru „moșteniri”: loc de înhumare (teren de 4 mp), evaluat la 1.275 lei. Seria de exemple arată același tipar: succesiunea vacantă nu aduce doar „locuințe”, ci și fracții și active greu de administrat, care tot trebuie inventariate, evaluate și gestionate.

Într-o hotărâre separată, un apartament întreg preluat în patrimoniul municipiului este consemnat la 196.306 lei – exact tipul de caz în care, teoretic, administrarea e mai simplă decât la un sfert sau trei sferturi: ai controlul proprietății, nu ești prins în coproprietate. În spatele fiecărei sume din inventar există un traseu administrativ: preluare, evaluare, trecere în administrare și, abia apoi, încercarea de ieșire din coproprietate. Când bunul e o fracție (1/4, 3/4 sau 5/8) Primăria nu moștenește o locuință „gata de folosit”, ci o negociere: cu ceilalți coproprietari, cu timpul și cu limita legală a pasivului, „în limita activului” moștenirii.

Dan DIMA