Primul an de facultate, când bugetul devine mai greu decât examenele

* între chirii care înghit salarii întregi, mâncare devenită lux și joburi rare, debutul studenției nu mai e despre planuri și descoperiri, ci despre aritmetica zilnică a supraviețuirii

Pentru mulți, Iașul, capitala Moldovei, nu mai e orașul viselor universitare. E o capcană financiară întinsă cu zâmbetul pe buze. Studenții care vin aici nu intră într-o etapă de formare, ci într-un poligon de supraviețuire.

Chiria, primul glonț tras în fruntea planurilor

Dacă nu prinzi loc la cămin, o garsonieră modestă, undeva la periferie, pornește de la 300–350 de euro. Două camere sar lejer de 500. Cu întreținere și utilități, suma mușcă un salariu întreg de debutant. În Timișoara încă mai găsești locuințe sub 300 de euro. La Oradea, și mai jos. La Cluj și București, haosul e și mai mare. Dar pentru tinerii din Moldova opțiunile sunt crude: vii la Iași sau renunți la facultate.

Mâncarea, luxul care se măsoară în felii de pâine

Inflația de aproape 10% nu e o cifră, ci o foame. Pâinea, laptele, carnea au crescut cu 20–30% într-un singur an. Un coș alimentar minimal sare de 1.700 de lei pe lună, chiar și când gătești acasă și tai din plăceri. Cantinele studențești? O glumă amară. Prețurile lor seamănă deja cu cele din restaurantele ieftine. Un prânz decent costă 30 de lei. Într-o lună, 600 de lei dispar doar pentru o masă pe zi. Pentru un student, mâncatul echilibrat devine aproape un act de lux.

Haine și transport, cheltuieli te care îngroapă încet

O pereche de pantofi sport sare de 400 de lei. O geacă bună de iarnă, 600–700. Garderoba anuală trece de 3.000 de lei. Iar transportul e o altă povară. Abonamentele studențești au crescut constant. Mașina personală e o gaură neagră, iar drumurile spre casă s-au scumpit cu 30–40% în doar doi ani. Pentru un student din Botoșani sau Vaslui, întoarcerea acasă devine o aventură financiară.

Joburile, mirajul care se sparge rapid

Cei care visează la o carieră descoperă repede realitatea: joburile bine plătite sunt rare, concurența sufocă, iar contractele oferite nu promit nici stabilitate, nici viitor. În paralel, vârsta presează. Distracția, călătoriile, socializarea – nevoi firești, dar care costă. Rezultatul? O generație prinsă între nevoile de bază și frustrarea de a rămâne mereu în urmă.

Europa Centrală începe să stabilizeze prețurile. România rămâne campioana scumpirilor. Dacă trendul continuă, Iașul își pierde masca de „capitală a studenției” și devine altceva: capitala renunțărilor. Studenții nu vor mai veni. Absolvenții nu vor rămâne, iar economia locală va pierde exact sângele care o ținea în viață – tinerii. Ceea ce ar fi trebuit să fie începutul drumului se transformă într-un faliment personal. Studenția nu mai înseamnă descoperire, ci luptă zilnică pentru chirie, pentru mâncare, pentru un loc pe scaunul de autobuz.

Dan DIMA