Sărbătoarea armenilor din Iași. 55 de pietre funerare și prăvălii dispărute

* Serile Armenești readuc în atenție o comunitate care a participat timp de secole la dezvoltarea economică a Iașului * din vechiul cartier comercial au rămas biserica, monumentele funerare, numele unor familii de negustori și tradițiile păstrate de urmașii lor

Pe 25 și 26 septembrie 2026, Iașul găzduiește Serile Armenești, un eveniment care readuce în spațiul public muzica, dansul și gastronomia acestei culturi. Manifestările sunt programate pe terasa restaurantului Caucaz, de pe bulevardul Carol I.

Dincolo de manifestările publice, patrimoniul armenilor ieșeni se află în clădirile istorice, în arhivele comerciale, în vechile inscripții și în mărturiile familiilor care mai pot reconstitui istoria comunității. O istorie scrisă nu doar de domnitori și instituții, ci și de negustori, meșteșugari și familii care au construit, generație după generație, viața urbană a Moldovei.

Strada Armeană, centrul unui vechi cartier comercial

În centrul Iașului, vechea mahala armenească păstrează urmele unei comunități care a contribuit la dezvoltarea târgului medieval. Actuala stradă Costache Negri, cunoscută odinioară drept Podul Vechi, era animată de negustorii armeni și greci. Prin schimburile comerciale, meșteșuguri și prăvălii, armenii au participat la formarea economiei urbane, într-o perioadă în care târgurile Moldovei erau conectate la rutele comerciale dintre Orient și Europa.

În secolul al XIX-lea, numele Buiucliu și Balașan apar în documentele comerciale ale Iașului. Negustorii armeni vindeau mărfuri orientale, textile și produse de manufactură, contribuind la dezvoltarea unei economii bazate pe întreprinderi familiale.

O poveste reprezentativă este cea a familiilor Vartparonian și Hlebnikian. În perioada interbelică, acestea au dezvoltat o afacere de manufactură care a ajuns să dețină un magazin pe bulevardul Ștefan cel Mare. Clădirea, ridicată în anii ’30, a găzduit ulterior Magazinul Universal Iașul, înainte de a fi demolată în timpul sistematizării centrului.

O biserică, 55 de pietre funerare și șase secole de istorie

Cel mai important reper al comunității este Biserica Armeană „Sfânta Născătoare de Dumnezeu”, de pe strada Armeană. O inscripție menționează anul 1395, anterior primei atestări documentare a Iașului, din 1408. Datarea este însă disputată de istorici. Edificiul actual a fost reconstruit în 1803, după cutremurul din anul precedent, și restaurat în 2008.

În curtea bisericii se păstrează 55 de pietre funerare, iar fostul Ateneu Armenesc, construit în 1932, funcționează astăzi drept casă parohială. Ambele edificii sunt înscrise în evidențele patrimoniului istoric.

De la Garabet Ibrăileanu la copiii comunității de astăzi

Contribuția armenilor depășește istoria comerțului. Garabet Ibrăileanu, născut la Târgu Frumos într-o familie de origine armeană, a devenit una dintre personalitățile vieții literare ieșene. Un alt nume important este Grigore Trancu-Iași, primul președinte al Uniunii Armenilor din România, constituită în 1919 pentru sprijinirea refugiaților armeni. Limba, gastronomia, sărbătorile religioase și poveștile bunicilor sunt elemente prin care identitatea poate fi transmisă copiilor, inclusiv în familiile mixte. Dincolo de muzică și gastronomie, Iașul păstrează însă o istorie comercială și culturală care merită recuperată din arhive, din monumente și din memoria familiilor.

Teona SOARE