Scrisoarea deschisă a lui Chirica aruncă în aer avizarea monumentului Ghica

O scrisoare deschisă a primarului Mihai Chirica reaprinde dezbaterea privind modul în care se iau deciziile cu impact major asupra patrimoniului cultural al Iașului, transformând un dosar administrativ tehnic într-un episod cu puternică încărcătură politică și instituțională.

Documentul face referire la un proiect amplu al Primăriei Municipiului Iași, dedicat ridicării unui monument în memoria domnitorului Alexandru Grigore Ghica, ultimul Domn al Moldovei, și descrie un parcurs de consultări care ar fi implicat instituții culturale, arhitecți și urbaniști, într-un efort de identificare a unui amplasament „echilibrat” și „asumat profesional”. În această viziune, procesul părea să fi intrat într-o fază de stabilitate, cu două variante finale conturate în urma unor discuții extinse.

Însă tocmai acest aparent consens devine punctul de pornire al tensiunii. În scrisoarea deschisă, edilul reclamă faptul că Direcția Județeană pentru Cultură Iași ar fi emis un aviz într-o direcție complet diferită de cea rezultată din consultările anterioare, alegând un amplasament în Parcul Expoziției, pe locul fostei statui a Ostașului Sovietic - o variantă care, potrivit documentului, nu s-ar fi regăsit în lista soluțiilor discutate cu specialiștii și nici în propunerile înaintate spre avizare la nivel ministerial.

„La finalul dialogului desfășurat cu multiple argumente, s-au conturat două propuneri: pe spațiul verde dintre biserica Sfântul Nicolae Domnesc și zidul vechii Curți Domnești sau în lateralul Școlii Primare Gh. Asachi, pe amplasamentul fostului Hotel Petersburg”, susține Mihai Chirica.

Tonul scrisorii devine vizibil mai dur pe măsură ce sunt descrise etapele acestui demers, fiind invocate „abateri de la traseul instituțional”, „decizii unilaterale” și o presupusă ignorare a consensului profesional construit anterior. Din perspectiva prezentată în document, situația este portretizată ca o ruptură bruscă între un proces consultativ și o intervenție administrativă neașteptată, care ar fi schimbat complet direcția proiectului.

În spațiul public, această succesiune de evenimente este percepută ca o escaladare neobișnuită a unui subiect care, în mod normal, ar fi trebuit să rămână în zona tehnică a avizelor de patrimoniu. Faptul că un for județean ar fi decis o altă variantă decât cea rezultată din consultări este interpretat, în cheia scrisorii, ca o sfidare a mecanismului de coordonare instituțională și a rolului Ministerului Culturii, care ar trebui să aibă ultimul cuvânt în astfel de decizii.

În acest cadru, apelul public adresat de primar către arhitecți, istorici și oameni de cultură capătă o dimensiune mai largă decât cea strict locală, devenind o invitație la poziționare într-un conflict de interpretare privind modul în care se gestionează patrimoniul urban și memoria istorică a orașului.

De partea cealaltă, rămâne îndoiala asupra acestei decizii administrative.

Deocamdată, scrisoarea deschisă semnată de Mihai Chirica a reușit să transforme un dosar de avizare într-un subiect de dezbatere publică intensă, în care miza nu mai este doar amplasarea unui monument, ci însăși credibilitatea modului în care sunt luate deciziile în domeniul patrimoniului cultural ieșean.

Iar disputa abia a început! Carmen DEACONU