Cucuteni, Hârlău, Țibănești: muzeele vii ale Iașului

* la Cucuteni, Hârlău și Țibănești, patrimoniul nu rămâne doar în vitrine * ceramica, vinul, fierul și vechile meșteșuguri sunt readuse periodic în fața publicului

Iașul nu are încă un muzeu viu permanent, construit ca o experiență completă, dar are mai multe locuri în care istoria este recreată, meșteșugurile sunt practicate, iar vizitatorii pot trece de la simpla contemplare la participare.

Cucuteni, locul în care istoria ar putea fi trăită

Cel mai puternic punct de plecare pentru un muzeu viu al Iașului este Cucuteniul, localitatea care a dat numele uneia dintre cele mai importante civilizații preistorice din Europa. Aici există Muzeul de Sit Arheologic, ridicat în zona unei necropole tumulare geto-dacice, iar descoperirile arheologice au transformat numele comunei într-un reper cultural cunoscut dincolo de granițele României. Experiența vizitatorului rămâne însă concentrată în principal asupra obiectelor și explicațiilor muzeale. Un muzeu viu ar putea duce povestea mai departe, prin reconstruirea unor locuințe cucuteniene, aprinderea cuptoarelor de ceramică și organizarea permanentă a atelierelor de modelare și pictare a vaselor. Vizitatorii ar putea vedea cum se preparau hrana, cum se țesea, cum erau construite casele și cum arătau activitățile zilnice ale unei comunități de acum câteva milenii. Cucuteniul are deja istoria, simbolurile și notorietatea. Îi lipsește infrastructura care să transforme situl într-o experiență continuă și întreaga localitate într-o destinație culturală vie.

La Hârlău, via și vinul ies din vitrine

Muzeul Viei și Vinului din Hârlău este unul dintre locurile ieșene care se apropie cel mai mult de ideea unui muzeu viu. Aici, patrimoniul nu este prezentat doar prin teascuri, butoaie, unelte și obiecte vechi. Periodic, muzeul organizează manifestări dedicate calendarului popular, tradițiilor viticole și obiceiurilor locale. În timpul acestor evenimente, spațiul muzeal se schimbă. Apar meșteri, artiști, producători și păstrători ai tradițiilor, iar publicul poate înțelege mai bine legătura dintre vie, gospodărie și viața comunității. Hârlăul ar putea deveni o adevărată localitate vie dacă muzeul ar fi conectat permanent cu viticultorii, cramele, producătorii de alimente, pensiunile și gospodăriile din zonă.

Turistul ar putea participa la culesul strugurilor, la pregătirea mustului, la demonstrații de dogărie sau la mese construite în jurul gastronomiei locale. Muzeul ar deveni astfel punctul de intrare într-o experiență care ar cuprinde întreaga zonă.

Țibăneștiul păstrează viu meșteșugul fierului

La Conacul Petre P. Carp din Țibănești, patrimoniul este pus în mișcare prin proiectul „Batem fierul la conac”. Programul, început în 2006, aduce împreună meșteri, arhitecți, studenți, voluntari și tineri interesați de tehnicile tradiționale. Fierul este lucrat în fața participanților, uneltele sunt folosite, iar cunoștințele sunt transmise direct. Conacul nu devine doar un obiectiv care trebuie fotografiat, ci un spațiu de învățare și lucru. Această legătură dintre patrimoniul construit, meșteșug și comunitate este esențială pentru ideea de muzeu viu. Activitățile sunt însă concentrate în jurul unor perioade și proiecte. Pentru ca Țibăneștiul să devină o destinație permanentă, ar fi nevoie de ateliere deschise regulat, trasee ghidate, spații de cazare și produse realizate local.

În aceste locuri, istoria este recreată, meșteșugurile sunt practicate, iar publicul poate vedea cum sunt realizate obiectele și cum erau trăite anumite tradiții. Ceea ce lipsește este continuitatea și legătura dintre aceste inițiative. Un traseu județean al patrimoniului viu ar putea reuni civilizația Cucuteni, cultura viei și vinului de la Hârlău, meșteșugul fierului de la Țibănești și atelierele meșterilor populari din Iași.

Maura ANGHEL