Duhovnicii care au rămas în inima Iașului

* la Cetățuia, Galata sau Bucium, generații de ieșeni au căutat un sfat, o încurajare și un loc în care să poată vorbi fără teamă * marii duhovnici ai orașului nu au fost neapărat cei mai vizibili, ci oamenii care au știut să asculte

Iașul are sute de biserici, parohii și așezăminte monahale, însă credincioșii nu își aleg duhovnicul după distanță sau după renumele de pe internet. În memoria orașului au rămas preoți care au îndrumat generații întregi prin blândețe, răbdare și puterea unui cuvânt spus la momentul potrivit. Există însă preoți ale căror nume au rămas în memoria Iașului. Oamenii continuă să îi pomenească, să le citească scrierile sau să aprindă o lumânare la mormintele lor. Nu au fost iubiți pentru spectaculozitate, ci pentru felul în care au știut să stea lângă oameni.

Părintele Teofan Merlă, duhovnicul discret de la Cetățuia

La Mănăstirea Cetățuia a trăit mai bine de jumătate de secol părintele Teofan Merlă, unul dintre marii duhovnici ai Iașului și ai Moldovei. Nu a devenit cunoscut prin apariții publice, ci prin răbdarea cu care îi aștepta pe credincioși și prin sfaturile oferite celor care veneau la el cu necazuri, boli sau îndoieli. Mărturiile păstrate de Mănăstirea Cetățuia îl descriu drept un monah smerit, iubitor de rugăciune și liniște. Părintele Teofan spunea că duhovnicul trebuie să mustre în ascuns, să îi ierte pe cei care se căiesc și să îi iubească în ciuda slăbiciunilor lor. A fost povățuitorul multor credincioși timp de peste 50 de ani, iar exemplul său a fost urmat de stareți și monahi formați în preajma sa. Mormântul părintelui se află în cimitirul Mănăstirii Cetățuia și continuă să fie un loc de reculegere pentru cei care l-au cunoscut sau au aflat despre el din mărturiile ucenicilor.

Părintele Ion Cârciuleanu, sfătuitorul de la Galata

Un alt nume rămas în memoria religioasă a orașului este cel al părintelui Ion Cârciuleanu, fost slujitor al bisericii Mănăstirii Galata. A fost considerat unul dintre marii duhovnici și cărturari ai Iașului. Oamenii care l-au cunoscut îl descriau ca pe un preot cald, blând și înțelept, de la care primeau un sfat bun și plecau cu mai multă pace. Chiar și după pensionare, părintele a continuat să slujească în cartierul Galata. În ultimii aproximativ zece ani ai vieții a publicat nouă cărți, rod al experienței sale teologice și pastorale. Părintele Ion Cârciuleanu nu a fost doar un om al altarului. A fost și un intelectual preocupat să explice credința într-o formă accesibilă, fără să piardă legătura directă cu problemele oamenilor.

Părintele Hrisostom Dănilă, profesorul devenit călugăr

La Mănăstirea Bucium, generații de credincioși l-au cunoscut pe părintele Hrisostom Dănilă. A urmat trei facultăți, a fost profesor pentru numeroase generații de elevi, iar apoi a ales viața monahală. Între 1990 și 1999 a fost stareț al Mănăstirii Bucium, continuând ulterior să slujească și să îi îndrume pe cei care îl căutau. Sursele bisericești îl descriu drept un călugăr cu viață sfântă și un „duhovnic jertfelnic”. A murit în 2014, la vârsta de 91 de ani, însă predicile și înregistrările sale sunt păstrate și ascultate în continuare.

La părintele Hrisostom, cultura nu a fost separată de credință. Pregătirea sa intelectuală era folosită pentru a-i ajuta pe oameni să își înțeleagă mai bine viața, suferința și responsabilitatea.

Părintele Mircea Stoleriu, 36 de ani alături de Galata

Istoria duhovnicească a Galatei a continuat și prin părintele Mircea Stoleriu, care a slujit comunitatea timp de 36 de ani. În februarie 2026, la momentul predării responsabilității parohiale, biserica a fost neîncăpătoare. Pentru activitatea pastorală desfășurată în comunitate, părintele Mircea Stoleriu a primit Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincție acordată de Patriarhia Română. Preotul a amintit că, atunci când a ajuns în zonă, în jurul său era aproape un câmp gol, iar biserica și comunitatea au fost construite în timp, prin participarea credincioșilor. Povestea sa arată că duhovnicul nu este doar preotul întâlnit câteva minute la spovedanie. El poate deveni omul care însoțește o comunitate la botezuri, cununii, boli, pierderi și împăcări.

Marii duhovnici ai Iașului au lăsat în urmă nu doar predici sau cărți. Au lăsat oameni care își amintesc că, într-un moment greu, cineva i-a ascultat fără să îi condamne și le-a redat curajul de a merge mai departe.

Maura ANGHEL