Vizite gratuite la Muzeul „Regina Maria”. Copiii au intrat în Iașul de poveste

* crinoline, umbreluțe, băcănii parfumate și înghețată servită în Copou încă din secolul al XIX-lea * copiii pot descoperi că istoria Iașului este o poveste incredibilă * pe timpul vacanței, vizitele sunt gratuite pentru elevi

O bună parte din zi, ușile Muzeului Municipal „Regina Maria” se deschid spre un alt Iași. Un oraș cu trăsuri, cizmari, negustori, doamne elegante și copii care își legau prieteniile dincolo de limbă, religie sau avere. Ieri, copiii de la Școala de Vară a Micilor Jurnaliști au pășit într-o lume în care timpul se măsura altfel. Nu existau telefoane, centre comerciale sau livrări la ușă. Existau însă băcănii pline cu mirodenii, ateliere de cizmărie, meșteri pricepuți, rochii cu crinoline și plimbări tihnite prin Parcul Copou. Ghidul călătoriei a fost muzeograful Alexandru Gorea, care a răspuns cu răbdare întrebărilor, uneori serioase, alteori imposibil de anticipat. „Dar doamnele cum încăpeau pe ușă cu rochiile atât de mari?”, „Umbreluțele erau pentru ploaie sau doar pentru eleganță?”, „Sigur ]n Copou se m\ncau vafe!”, au fost câteva dintre părerile hazlii enunțate.

Răspunsurile au adus râsete, dar și alte întrebări. Copiii au aflat că moda avea reguli stricte, că umbreluțele apărau mai ales obrazul doamnelor de soare și că înghețata, numită cândva „cremă rece”, era servită la Iași încă din jurul anului 1830.

Iașul cu băcănii, cizmari și povești la fiecare colț

În vechile băcănii nu se intra în grabă. Negustorul își cunoștea clienții, mărfurile erau cântărite cu grijă, iar cumpărăturile deveneau adesea un prilej de conversație. Copiii au descoperit și meserii aproape uitate. Tăbăcarul transforma pielea brută într-un material bun pentru haine și încălțăminte, iar cizmarul nu vindea pantofi scoși din cutie, ci îi făcea cu mâna lui, după măsura fiecărui client. Istoria nu mai semăna deloc cu o lecție din manual. Avea miros de piele lucrată, gust de înghețată, foșnet de rochie și zgomot de trăsură pe piatră. În sălile muzeului, copiii au aflat și cum se legau prieteniile în Iașul vechi. Orașul era locuit de români, evrei, armeni, greci, lipoveni și oameni veniți din alte comunități. Copiii se întâlneau pe stradă sau în prăvăliile părinților și învățau unii de la alții jocuri, cuvinte și obiceiuri.

Un oraș care a trecut prin foc, potop și războaie

Povestea Iașului nu a fost însă numai despre baluri, plimbări și haine elegante. Orașul a trecut prin războaie, incendii, epidemii și inundații. Case au fost distruse, familii au fost despărțite, iar străzi întregi au trebuit reconstruite. Copiii au ascultat în liniște. Pentru câteva clipe, întrebările vesele s-au oprit. Au înțeles că orașul în care trăiesc nu s-a ridicat într-o singură zi și că fiecare generație a primit ceva de la cei dinainte: o clădire, o fotografie, o poveste, un parc, o biserică, o stradă sau un obicei. Pentru Alexandru Gorea, meseria de muzeograf este tocmai această punte între timpuri.

„Meseria aceasta mi-a oferit șansa rară de a trăi în același timp lângă trecut și cu privirea spre viitor. Lucrăm cu obiecte, documente și povești vechi, dar le așezăm în fața copiilor care vor duce orașul mai departe. Este important să ne cunoaștem istoria, tradițiile și locurile de inimă ale Iașului, pentru că numai așa înțelegem cine suntem și ce merită să păstrăm”, le-a spus muzeograful Alexandru Gorea.

Vacanța poate începe cu o ușă de muzeu

La final, copiii nu au plecat doar cu informații, ci și cu o altă privire asupra orașului. Poate că următoarea plimbare prin Copou va avea gustul unei „creme rece” servite acum aproape două sute de ani. Poate că o clădire veche nu va mai părea doar o casă cu pereți obosiți, ci începutul unei povești. Poate că o pereche de pantofi va aminti de cizmarii care lucrau zile întregi pentru un singur client. În timpul vacanțelor școlare, copiii cu vârsta de până la 18 ani pot vizita gratuit Muzeul Municipal „Regina Maria”. Este o invitație la o călătorie pentru care nu sunt necesare nici pașaport, nici bagaje, ci doar curiozitate. Și poate o întrebare bună pentru omul care păzește poveștile Iașului.

Maura ANGHEL