Războiul continuă, dar pe banii cui?

Emmanuel Macron, susținător al Ucrainei, nu vrea ca UE să se atingă de banii pe care Rusia îi păstrează în Franța

Emmanuel Macron, președintele Franței, a vrut să pară liderul european cel mai hotărât să sprijine Ucraina, inclusiv financiar. Numai că același Macron a luat decizia de a ascunde banii Rusiei din băncile din Franța – circa 18 miliarde de euro. Cum întreaga Europă se luptă să găsească fonduri pentru Ucraina – iar activele ruse sunt cea mai vehiculată variantă – poziția lui Macron este similară cu blocarea potențială a unui acord. La acest acord ar trebui să se ajungă la Consiliul European de pe 18 decembrie.

Guvernul francez a fost bucuros să arate întregii lumi cum a confiscat vile și iahturi ale oligarhilor ruși, imediat după invazia în Ucraina. A oferit o mulțime de detalii despre confiscarea conturilor private ale rușilor implicați într-un fel sau altul în agresiune. Însă aceasta este o operațiune de PR. Sumele cu adevărat importante erau, și sunt, ale băncii centrale ruse. Iar guvernul Franței vrea să le ascundă.

Banii Rusiei costă

Povestea activelor ruse înghețate în bănci comerciale și case de compensație din Vest nu mai este o poveste despre finanțarea efortului de război al Ucrainei. Mai degrabă, este un exemplu despre primatul unor reguli financiare internaționale mai puternice decât compasiunea și viziunile idealiste despre Ucraina. Și poate fi și povestea unei noi îndatorări.

Argumentul unui jalon european pentru a accesa 231 de milioane de euro din PNRR a fost des folosit în disputa recentă din România legată de pensiile magistraților. PNRR este finanțat de fondul New Generation EU. Este primul fond european asigurat prin îndatorare în comun a țărilor UE. Emiterea acestor obligațiuni continuă încă. Fondul este de 750 de miliarde de euro. Datoria va fi plătită de cetățenii europeni, prin bugetul UE. Ultimele obligațiuni UE vor fi scadente în 2058.

Acum, UE trebuie să găsească finanțare pentru războiul din Ucraina și administrarea Ucrainei pentru anul viitor. Bugetul Kievului are nevoie urgent de circa 70 de miliarde de euro. Bruxellesul dorește să vină cu circa 200 de miliarde de euro din cele peste 200 de milioane de euro deținute de Rusia în bănci europene. Schema mascării unei confiscări este complexă, dar se rezumă la un pariu pe capitularea Rusiei sau căderea regimului Putin. Doar astfel Moscova ar fi de acord să plătească despăgubiri de război în această valoare. O altă cale de constrângere la plata reparațiilor este condiționarea ridicării regimului de sancțiuni. Dar ce se întâmplă dacă un stat UE, precum Ungaria, s-ar opune continuării sancțiunilor?

Banii sunt dați de cetățenii europeni

Cealaltă soluție pentru UE este emiterea de euroobligațiuni care să finanțeze direct războiul prin împrumuturi acordate Ucrainei. O a treia soluție sunt împrumuturi de urgență oferite de statele UE individual. Toate variantele implică riscuri: fie Rusia refuză plata reparațiilor, fie Ucraina nu performează economic post-război și nu poate plăti datoria către UE. În ambele cazuri, cetățenii europeni vor avea de plătit un PNRR pentru Kiev. Asta pe lângă costurile unei posibile aderări la UE, estimate la aproximativ actualul buget al UE pe perioada 2019-2026.

O schemă piramidală pentru Ucraina?

Ca o dovadă a situației dificile în care se află UE, Politico scrie că o parte însemnată din ipoteticul împrumut pe care UE l-ar oferi Ucrainei din banii confiscați Rusiei s-ar duce la Kiev, ci pentru a rambursa un vechi împrumut oferit de G7 Ucrainei. Sunt 45 de miliarde de dolari. Apoi, 115 miliarde ar merge către industria militară din Ucraina și 50 de miliarde pentru nevoile bugetare. Modelul amintește de așa-numitul ajutor acordat Greciei în timpul crizei datoriilor suverane. Atunci, miliarde din banii contribuabililor au fost folosiți pentru a salva bănci germane și franceze, în vreme ce grecilor li s-au impus austeritate și privatizări forțate.

Granzii Europei se ascund în spatele Belgiei

Financial Times scrie că 18 miliarde ale Rusiei se află la bănci comerciale din Franța. Diferența față de cele 185 de miliarde aflate la casa de compensație Euroclear din Belgia este că banii Rusia poate solicita și dobândă pentru banii de la băncile comerciale din Franța. Care sunt aceste bănci? Sursele Financial Times spun că este vorba despre cea mai mare bancă – BNP Paribas. Dar active ruse se află și la Societe Generale sau Credit Agricole. Până acum, statul francez a protejat aceste bănci comerciale.

Cu toții s-au ascuns în spatele ”gâștei cu ouăle de aur” – Euroclear din Belgia. În acest fel, premierul belgian Bart de Wever s-a trezit că este omul negru al Europei, iar faptul este și șeful unui partid naționalist flamand îi agravează situația. La finalul săptămânii trecute, de Wever a respins încă o dată varianta ca activele ruse din Belgia să fie folosite pentru finanțarea războiului din Ucraina, urmând ca apoi Rusia să fie de acord ca aceste sume să fie trecute în contul reparațiilor de război.

Legea spune că banii sunt ai Rusiei

Spre deosebire de ”jucăriile” și conturile oligarhilor din Rusia, bunurile statului din străinătate sunt protejate de dreptul internațional. Experții vorbesc despre imunitatea statului. „Soldul băncii centrale ruse –, spre deosebire de soldurile stocate în băncile private –, aparține statului rus. Este protejat din punct de vedere legal deoarece este supus principiului imunității statului în dreptul internațional“, a explicat CEO-ul Euroclear, pentru „FAZ“.

„Nu există bani gratuiți de la Euroclear pentru UE, nu. Sunt banii Euroclear și depind de cererile de rambursare ale Băncii Centrale Ruse. Oricine crede că UE o poate folosi se complace în iluzii politice. Fără riscuri semnificative, acest lucru este pur și simplu imposibil“. „Suntem o companie europeană, autoritatea noastră de supraveghere este Ministerul belgian de Finanțe: numai acest lucru ne poate instrui să eliberăm aceste fonduri rusești“.

Japonia sabotează planul UE de a oferi bani Ucrainei

Nu doar Belgia sau Franța (prin misterul întreținut în privința activelor ruse) se opun planului UE. Și Japonia a ajuns să pună piedici. Nici Japonia nu vrea să confiște banii Rusiei – 30 de miliarde de euro. UE a cerut țărilor G7 să confiște activele ruse. Răspunsul public al Japoniei a venit de la ministrul de Finanțe Satsuki Katayama: din cauza preocupărilor legale, Japonia nu va confisca banii Rusiei. Preocupările sunt similare cu cele belgiene – teama unor complicații juridice și procese intentate de Rusia care ar face ca Tokyo să fie bun de plata. Analiștii citați de Berliner Zeitung adaugă și faptul că Japonia nu vrea să se abată de la linia SUA, care încă nu susține planul european al confiscărilor. Administrația SUA consideră că activele înghețate ale Rusiei sunt o pârghie pentru noi negocieri cu Vladimir Putin. Confiscarea lor le-ar face inutile în negocieri.

Ungaria se opune euroobligațiunilor pentru Ucraina

Portița găsită de Comisia Europeană pentru a masca confiscarea banilor Rusiei este folosirea lor pentru finanțarea Ucrainei sub forma de reparații de război, prin garantarea banilor cu euroobligațiuni emise de statele UE în comun. Dacă Rusia va decide să conteste măsura și va câștiga acțiunile în justiție, euroobligațiunile ar trebui să compenseze Moscova. Emiterea euroobligațiunilor necesită unanimitate in UE. Pe 5 decembrie, Ungaria s-a opus. A făcut astfel un serviciu Germaniei cancelarului Friedrich Merz. Apetența Germaniei pentru îndatorare comună este nulă. Berlinul a fost principala piedică la prima emisiune de euroobligațiuni din istorie – pentru PNRR.

Și Banca Centrală Europeană refuză să garanteze un împrumut de 140 de miliarde de euro pentru Ucraina, care ar trebui să fie susținut de active rusești. Banca de la Frankurt vede riscul ca o astfel de schema să încalce interdicţia privind finanţarea guvernamentală monetară din tratatele UE. Asta elimină o plasă de siguranță importantă. Fără sprijinul băncii centrale și fără participarea largă a partenerilor G7, presiunea asupra statelor UE de a-și asuma ele însele mai multe riscuri crește – atât din punct de vedere politic, cât și financiar.

Călin Marchievici cotidianul.ro