Poezia, anticorp într-o societate bolnavă

Amintirile din copilărie şi dragostea pentru lectură ale poeţilor Denisa Comănescu şi Ion Mureşan au fascinat ieri elevii prezenţi în sala de festivităţi a Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri”. Cei doi şi-au pus viaţa pe tapet cu umor, dar şi cu maximă seriozitate. „Când am trecut din clasa a IV-a în clasa a V-a, trebuia să mă mut din clasa în care eram şi, implicit, să mă despart de banca mea. Atât de tare m-a durut această ruptură, că în acea vară am scris o poezie băncii mele”, îşi aminteşte Denisa Comănescu felul în care a debutat. Pe Ion Mureşan l-a influenţat mult caietul unui vecin din sat, în care acesta îşi scrisese versurile unor melodii. „M-a impresionat forma în care arătau foile, aşa scrise, cu rândurile neumplute până la capăt. Extraordinar, ce-i asta?, m-am întrebat. Apoi, am început să merg din ce în ce mai des la biblioteca şcolii. Bibliotecara mă privea cu o ură îngrozitoare, când o deranjam din cancelarie, de la căldură, ca să cer ceva de citit. Mai mult la întâmplare prindeam câte o carte şi ţuşti cu ea. Mă gândesc că am făcut operă de caritate. Am salvat cărţile de la frig, întuneric şi praf”, povesteşte poetul. 
Două realităţi
Dragul pentru lectură au încercat cei doi să-l întipărească şi în sufletul tinerilor. „Lectura, de fapt, face pentru noi o a doua realitate. Putem vedea părţile bune ale realităţii acesteia, obişnuite, dacă venim cu un bagaj din cealaltă realitate – în care evadăm şi din care ne întoarcem cu alte perspective”, este de părere Denisa Comănescu. În plus, poezia în sine are şi o funcţie terapeutică. „Eu cred că România are mulţi poeţi, pentru că este o societate bolnavă. Şi, atunci, organismul social secretă poeţi. Înfrumuseţând oamenii pe dinăuntru, îi vindeci încet, încet. Poezia are rolul de a te salva de la căderea în urât”, a încheiat Ion Mureşan. (Anda Pintilie)