Datele din prima parte a anului 2026 par să spună lucruri complet diferite. România pierde turiști și înnoptări, dar primește mai mulți vizitatori străini. Pensiunile și hotelurile reclamă sejururi tot mai scurte, în timp ce cheltuielile românilor în afara țării ating recorduri. Agențiile de turism cresc, dar industria ospitalității interne se contractă.

Nu este însă o contradicție. Este imaginea unei piețe puternic polarizate, în care majoritatea populației călătorește rar, puțin sau deloc, iar o categorie cu venituri mai mari pleacă mai des și cheltuiește tot mai mult.

România, a doua cea mai mare scădere din Uniunea Europeană

În primul trimestru din 2026, în structurile turistice din Uniunea Europeană au fost înregistrate 471,1 milioane de înnoptări, cu 3,4% mai multe decât în aceeași perioadă din 2025.

România s-a deplasat însă în direcția opusă. Numărul înnoptărilor a scăzut cu 6,7%, al doilea cel mai sever declin din Uniunea Europeană, după cel înregistrat de Lituania, de 12,9%.

Dependența turismului românesc de clientul autohton rămâne foarte mare. În primul trimestru, turiștii străini au generat numai 22,4% din totalul înnoptărilor. Doar Germania și Polonia au avut ponderi mai mici ale nopților petrecute de vizitatorii internaționali.

Acest dezechilibru explică de ce o creștere modestă a numărului de străini nu poate compensa retragerea turiștilor români.

Vin mai mulți străini, dar românii se retrag

În perioada ianuarie–mai 2026, unitățile de cazare din România au înregistrat 4,287 milioane de sosiri, cu 4,5% mai puține decât în primele cinci luni din 2025. Numărul înnoptărilor a coborât și mai puternic, cu 7%, până la 8,128 milioane.

În spatele rezultatului general se află două evoluții opuse. Sosirile turiștilor români au scăzut cu 7,2%, în timp ce sosirile celor străini au crescut cu 6,6%. În cazul înnoptărilor, declinul produs de turiștii români a fost de 10,2%, iar străinii au înregistrat un avans de 4,6%.

Cu alte cuvinte, interesul din exterior crește, dar încă de la o bază prea mică pentru a susține întreaga piață. Aproape patru din cinci turiști cazați în România sunt în continuare români.

Și durata sejurului rămâne redusă: numai 1,8 zile pentru turiștii români și 2,1 zile pentru cei străini. Gradul net de ocupare a locurilor de cazare a fost de 21,8%, în scădere cu 2,7 puncte procentuale față de perioada similară din 2025.

Mai mulți turiști străini nu înseamnă automat mai multă valoare pentru destinație. Dacă vizitatorii stau numai două nopți, folosesc puține servicii locale și nu revin, creșterea numărului de sosiri poate ascunde o performanță economică slabă.

Pentru mulți români, vacanța a devenit un lux

O analiză publicată în newsletterul EconoMix arată că peste 60% dintre români fie nu au plecat deloc în vacanță în ultimul an, fie și-au permis numai un weekend prelungit. În același timp, segmentul care continuă să călătorească în afara țării cheltuiește sume tot mai mari.

Aici se află explicația principală a statisticilor aparent contradictorii. Nu toți românii călătoresc mai mult. O parte importantă nu mai călătorește aproape deloc, în timp ce o categorie cu venituri suficiente pleacă mai des, alege destinații mai îndepărtate și cumpără servicii mai scumpe.

Media poate crește spectaculos datorită vârfului de consum, chiar dacă baza pieței se retrage.

Aceeași polarizare se vede și în serviciile destinate populației. În aprilie 2026, volumul afacerilor hotelurilor și restaurantelor a scăzut cu 12,9% față de aprilie 2025, în timp ce agențiile de turism și tur-operatorii au crescut cu 23,3%. Cele două sectoare nu servesc neapărat același public: consumatorii care reduc ieșirile și cazările interne nu sunt cei care cumpără pachete externe mai scumpe.

Aproape 3 miliarde de euro au plecat din țară în patru luni

În primul trimestru din 2026, românii au cheltuit aproximativ 2,1 miliarde de euro în străinătate, cu 33% mai mult decât în perioada similară din 2025. În primele patru luni, suma a ajuns la aproximativ 2,9 miliarde de euro, în creștere cu 15%.

Prin comparație, cei 390.900 de turiști nerezidenți cazați în structurile colective din România în primul trimestru au cheltuit aproximativ 1,488 miliarde de lei. Indicatorii nu sunt direct comparabili, deoarece provin din cercetări statistice și metodologii diferite, dar diferența de ordin de mărime arată direcția fluxului financiar: România continuă să exporte mai multă cerere turistică decât reușește să atragă.

Cererea de vacanțe există. Problema este că o parte tot mai mare a banilor merge spre transportatori, hoteluri, restaurante și operatori din alte țări.

Destinațiile rurale pot câștiga prin experiențe, nu prin preț

Destinațiile rurale și cele aflate la una-două ore de marile orașe pot beneficia de tendința sejururilor scurte. Ele sunt accesibile fără avion, pot fi vizitate într-un weekend și răspund nevoii de a călători cu un buget controlat.

Totuși, poziționarea exclusivă ca destinație ieftină este riscantă. Turistul care vine numai pentru că nu își permite altceva va pleca imediat ce bugetul îi permite o alternativă.

Câștigă destinațiile care oferă un motiv clar de vizită: gastronomie locală, patrimoniu, natură, meșteșuguri, evenimente culturale și experiențe care nu pot fi replicate într-un resort generic. Țara Hațegului și Colinele Transilvaniei sunt exemple de teritorii care au început să fie prezentate printr-o poveste comună, nu prin promovarea izolată a fiecărei pensiuni.

Muntele are nevoie de turiști în toate anotimpurile

Destinațiile montane sunt bine poziționate pentru modelul „mai des, mai scurt și mai aproape”. Un turist poate reveni de mai multe ori într-un an, fără să cumpere un sejur lung.

Vulnerabilitatea lor rămâne sezonalitatea. O destinație dependentă numai de zăpadă, sărbători sau un singur festival pierde luni întregi în care infrastructura rămâne insuficient folosită.

Oferta trebuie construită pentru patru anotimpuri: trasee, gastronomie, sport, evenimente, patrimoniu, activități pentru copii și programe de relaxare. Nu este suficientă promovarea unui peisaj frumos; turistul trebuie să înțeleagă ce poate face acolo timp de două sau trei zile.

Orașele au infrastructură, dar depind de acces

Orașele mari beneficiază de hoteluri, restaurante, muzee, festivaluri și aeroporturi. Sunt potrivite pentru city break-uri și pot atrage turiști care stau puțin, dar cheltuie mai mult pe zi.

Problema este conectivitatea. Fără rute aeriene directe, calendare coerente de evenimente și promovare pe piețele externe, creșterea numărului de străini rămâne limitată.

Un festival sau un eveniment important nu trebuie promovat separat de destinație. Cazarea, gastronomia, transportul și obiectivele culturale trebuie legate într-o ofertă ușor de cumpărat și de înțeles.

Litoralul pierde comparația directă cu Grecia și Bulgaria

Litoralul și resorturile sunt cele mai expuse comparației dintre preț și calitate. Turistul care cumpără un concediu de șapte zile compară direct cazarea, masa, plaja, transportul și serviciile cu ofertele din Bulgaria, Grecia sau Turcia.

Atunci când diferențele de preț se reduc, dar experiența rămâne inegală, destinația românească pierde. Nu este suficient ca litoralul să fie mai aproape. Proximitatea nu compensează permanent serviciile slabe, lipsa predictibilității și raportul nefavorabil dintre preț și calitate.

Ce trebuie să facă organizațiile de management al destinației

Organizațiile de Management al Destinației și asociațiile regionale de promovare nu ar trebui să urmărească doar creșterea generică a numărului de turiști. Prima lor misiune este să îi aducă la aceeași masă pe hotelieri, proprietarii de pensiuni, restaurante, muzee, organizatori de evenimente și furnizorii de experiențe.

O destinație nu poate fi construită de un singur operator. Turistul cumpără experiența întregului teritoriu, nu doar un pat într-o cameră.

Al doilea obiectiv trebuie să fie publicul care nu mai pleacă nicăieri sau se limitează la un weekend. Acesta este cel mai mare rezervor de creștere pentru turismul intern. Pachetele accesibile, transportul inclus, programele pentru familii și evenimentele de două-trei zile pot transforma dorința de vacanță într-o deplasare reală.

Destinațiile trebuie să vândă valoare, nu doar apropiere. Gastronomia, patrimoniul, autenticitatea și evenimentele-ancoră îi oferă turistului un motiv să aleagă locul respectiv și, mai important, să revină.

Oferta trebuie gândită pentru sejururi scurte și repetate. Calendarul poate include experiențe diferite în fiecare anotimp, astfel încât turistul să nu considere că a văzut totul într-o singură vizită.

Numărul de turiști nu mai este suficient

Performanța unei destinații nu trebuie măsurată doar prin sosiri. Contează durata șederii, gradul de ocupare, cheltuiala medie, distribuția banilor în economia locală și procentul turiștilor care revin.

O localitate poate anunța mai mulți vizitatori, dar poate pierde economic dacă aceștia stau mai puțin, cheltuie mai puțin și se limitează la un singur obiectiv.

Statisticile din 2026 nu se bat cap în cap. Ele arată că vacanțele devin tot mai aspiraționale, dar și tot mai inegal distribuite. Unii români stau acasă, alții aleg un weekend apropiat, iar o minoritate cheltuiește sume-record în destinații externe.

Întrebarea pentru turismul românesc nu este dacă oamenii își mai doresc vacanțe. Dorința există. Întrebarea este dacă destinațiile din țară le oferă motive suficient de clare pentru ca banii, nopțile și experiențele să rămână în România. Dan DIMA