21 de contestații paralizează autostrăzile din Moldova!

Pe hârtie, Moldova arată ca o hartă plină de viitoare autostrăzi. În realitate, este o regiune blocată între contestații, semnături amânate și proceduri care se prelungesc până la limită.

Regiunea Moldova trăiește unul dintre cele mai frustrante paradoxuri ale infrastructurii moderne: are aproape tot ce îi trebuie pentru a deveni un mare șantier de autostrăzi - bani europeni, constructori puternici, proiecte aprobate, trasee stabilite - și totuși, pe teren, nu se întâmplă aproape nimic.

Pe hârtie, Moldova arată ca o hartă plină de viitoare autostrăzi. În realitate, este o regiune blocată între contestații, semnături amânate și proceduri care se prelungesc până la limită.

Până astăzi, doar un contract a fost semnat pentru noile tronsoane majore - segmentul Pașcani–Suceava, oficializat abia pe 1 mai. În rest, proiecte importante precum Autostrada Unirii A8, segmente din A7 sau drumul expres Suceava–Siret rămân suspendate într-o etapă intermediară, în care câștigătorii sunt cunoscuți, dar execuția nu începe.

Această situație nu este rezultatul lipsei de interes sau de resurse. Dimpotrivă, este consecința unui mecanism procedural complex, în care fiecare etapă tehnică este însoțită de o etapă juridică, iar fiecare decizie poate fi contestată și reevaluată. Numărul ridicat de contestații depuse în aceste proceduri indică o tensiune reală între autoritățile contractante și operatorii economici, dar și o dificultate în definirea unor documentații suficient de clare și predictibile pentru proiecte de mare anvergură.

Pe autostrăzile A7 și A8 au fost depuse 13 contestații simultan, unele dintre ele ajungând inclusiv în instanță. În cazul drumului expres Suceava - Siret, alte opt contestații au fost formulate după ce autoritatea contractantă a declarat câștigătoare o singură ofertă din cele șase depuse. Situația este similară și pe tronsonul 2 al A8, unde rezultatul licitației a fost contestat de mai mulți operatori importanți din piață.

Ceasul ticăie: 31 mai – linia roșie a finanțărilor

Acest volum de contestații are un efect direct și imediat: suspendarea procedurilor, prelungirea termenelor și amânarea semnării contractelor.

În cazul proiectelor finanțate prin programul SAFE, aceste întârzieri devin cu atât mai sensibile cu cât există un termen-limită clar, după care fondurile nu mai pot fi utilizate în aceleași condiții. Astfel, problema nu mai este doar una de calendar administrativ, ci și una de risc financiar.

Programul european SAFE impune un termen-limită clar: 31 mai. După această dată, finanțările riscă să fie pierdute sau reconfigurate. Cu alte cuvinte, nu doar autostrăzile sunt în pericol, ci și banii pentru ele.

În paralel, apar și alte blocaje care contribuie la încetinirea procesului. Confirmarea surselor de finanțare de către Ministerul Finanțelor, obținerea avizelor de mediu sau reevaluarea ofertelor în urma contestațiilor sunt etape care pot dura luni întregi, mai ales în cazul proiectelor complexe. Fiecare dintre aceste componente adaugă un nou strat de incertitudine și întârziere.

Este important de subliniat că aceste dificultăți nu reflectă o lipsă de capacitate în sectorul construcțiilor. România are în prezent o piață activă, în care operează companii cu experiență solidă, capabile să livreze proiecte de infrastructură la standarde ridicate și în termene competitive.

Drumuri precum DN2 rămân extrem de aglomerate

Firme precum Strabag, PORR, Webuild, Itinera sau UMB participă constant la licitații și finalizează lucrări în diverse regiuni ale țării. Problema nu este, așadar, cine ar putea construi aceste autostrăzi, ci când vor putea începe efectiv lucrările.

Între timp, infrastructura existentă continuă să suporte presiunea traficului. Drumuri precum DN2 rămân extrem de aglomerate, iar lipsa unor alternative rapide afectează atât mobilitatea populației, cât și eficiența transportului de mărfuri. Într-o regiune care începe să atragă investiții în industrie și tehnologie, infrastructura rutieră insuficientă devine un factor limitativ pentru dezvoltare.

Un alt efect, mai puțin vizibil, dar relevant pe termen mediu, este legat de forța de muncă din construcții. În lipsa unor proiecte active, există riscul ca echipele specializate să se reorienteze către alte piețe, unde stabilitatea și continuitatea lucrărilor sunt mai predictibile. Într-un sector în care resursa umană este deja limitată, acest fenomen poate crea dificultăți suplimentare în momentul în care proiectele vor fi, în cele din urmă, deblocate.

Oportunitățile pentru regiune rămân semnificative

Privind în perspectivă, oportunitățile pentru regiune rămân semnificative. Participarea la proiecte de reconstrucție în Ucraina, integrarea tehnologiilor moderne în infrastructură și valorificarea fondurilor europene pot transforma Moldova într-un pol de dezvoltare important. Însă toate aceste direcții depind de un element esențial: capacitatea administrativă de a gestiona eficient procedurile și de a reduce durata etapelor intermediare. Iar până când această verigă nu va funcționa mai eficient, diferența dintre planificare și execuție va continua să definească realitatea infrastructurii din regiune. Daniel BACIU