Educația ieșeană, salvată de profesorii pensionari!

* deși procentul profesorilor chemați înapoi la catedră este sub media unor județe precum Tulcea, Ialomița sau Călărași, prezența a zeci de profesori retrași oficial din activitate arată că presiunea pe resursa umană există și în județ

În județul Iași, unul dintre cele mai importante centre educaționale și universitare din România, zeci de profesori pensionari au fost nevoiți să revină la catedră pentru ca elevii să poată avea profesori în fața clasei.

Datele oficiale ale Ministerului Educației arată că, în martie 2026, nu mai puțin de 84 de cadre didactice pensionate predau în unitățile de învățământ din județul Iași în regim de plată cu ora. Cifra poate părea modestă la prima vedere, însă ea transmite un mesaj extrem de puternic: sistemul nu mai reușește să își asigure singur resursa umană necesară.

Și mai îngrijorător este faptul că această situație apare într-un județ care găzduiește unele dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din țară, inclusiv mari universități care formează anual mii de absolvenți.

La nivel național, fenomenul este și mai amplu. Peste 3.300 de profesori pensionari au revenit la catedră, iar alte aproximativ 4.750 de posturi sunt ocupate de persoane fără studiile corespunzătoare disciplinei predate. Practic, sistemul educațional funcționează din ce în ce mai mult pe baza soluțiilor de avarie.

Ministerul Educației admite indirect existența unor probleme serioase în recrutarea profesorilor pentru discipline esențiale precum Matematica, Fizica, Informatica sau pentru învățământul primar. Sunt exact domeniile care stau la baza formării viitorilor specialiști și care vor determina competitivitatea economică a României în următoarele decenii.

Demisiile din sistem, o nouă mare problemă

În paralel, datele oficiale arată că numai în perioada septembrie-decembrie 2025 au fost înregistrate 367 de demisii ale cadrelor didactice la nivel național. Iașul figurează pe lista județelor afectate, cu 14 demisii raportate în ultimele luni ale anului trecut.

Poate că numărul nu pare spectaculos raportat la dimensiunea sistemului, însă fiecare profesor care părăsește învățământul înseamnă ore care trebuie acoperite.

De altfel, documentul transmis de Ministerul Educației descrie un adevărat mecanism de urgență prin care inspectoratele și școlile încearcă să umple golurile apărute. După epuizarea tuturor etapelor de repartizare a profesorilor titulari, suplinitori și candidați calificați, sistemul ajunge să apeleze la plata cu ora, la pensionari și, în ultimă instanță, chiar la persoane fără studii corespunzătoare postului.

Cu alte cuvinte, profesorii pensionari nu reprezintă prima opțiune, ci soluția care intervine atunci când toate celelalte variante au fost consumate.

Deși Iașul nu se află printre cele mai afectate din țară, existența a 84 de pensionari reveniți la catedră arată că presiunea asupra resursei umane există și aici.

Fenomenul devine cu atât mai relevant cu cât Iașul este considerat un centru regional de excelență educațională, care ar trebui să beneficieze de un avantaj competitiv în atragerea cadrelor didactice.

În realitate, școlile ieșene se confruntă cu aceleași probleme care afectează întregul sistem: îmbătrânirea corpului profesoral, interesul scăzut al tinerilor pentru cariera didactică, concurența tot mai puternică a mediului privat și dificultățile de ocupare a posturilor în anumite specializări.

Pentru moment, educația ieșeană rezistă. Dar cifrele arată că rezistă și datorită celor care, teoretic, și-au încheiat deja cariera. Iar aceasta este poate cea mai clară imagine a crizei tăcute care se dezvoltă în școlile României. Carmen DEACONU