Iașul pensionarilor se prăbușește

* Iașul a căzut pe locul 21 în topul național, sub județe incomparabil mai puțin performante din punct de vedere economic – Alba, Bacău, Caraș Severin, Dâmbovița, Dolj, Galați, Gorj, Hunedoara, Mehedinți sau Vâlcea * în București, diferența față de Iași nu mai este doar un indicator statistic, ci o distanță economică efectivă de aproape 1.450 lei lunar *  o lună și jumătate de venit pierdut în fiecare lună, în termeni relative, pentru pensionarii ieșeni

În 2025, Iașul avea 150.351 pensionari. În primele cinci luni din 2026 a ajuns la 151.181. O creștere de doar 830 de persoane, dar suficientă cât să arate un proces continuu de îmbătrânire socială, o extindere tăcută a dependenței de sistemul public de pensii.

Și totuși, adevărata tensiune nu stă în număr, ci în raportul dintre efort și rezultat. Masa totală de bani crește ușor - de la aproximativ 404 milioane lei la peste 405 milioane lei - dar această creștere nu produce un salt real în viața de zi cu zi a pensionarilor. Este o expansiune care acoperă doar lărgirea bazei, nu și îmbunătățirea nivelului individual.

Iar punctul critic, aproape insesizabil dacă privești doar în trecere, este pensia medie: 2.687 lei în 2025 și 2.680 lei în 2026. O scădere de 7 lei, infimă ca valoare absolută, dar simbolic grea într-un sistem în care fiecare leu ar trebui să indice progres, nu inerție.

Astfel se conturează imaginea reală: nu o criză, nu o prăbușire, ci o înghețare lentă a mobilității sociale prin pensie, în timp ce sistemul se dilată numeric fără să se ridice valoric.

Dar Iașul a căzut pe locul 21 în topul național, sub județe incomparabil mai puțin performante din punct de vedere economic – Alba, Bacău, caraș Severin, Dâmbovița, Dolj, Galați, Gorj, Hunedoara, Mehedinți sau Vâlcea

În raport cu media națională de 2.821 lei, Iașul rămâne sub linie - dar nu într-un mod dramatic, ci într-unul mult mai greu de corectat: blocat într-o zonă mediană care nu se apropie de vârf și nu cade spre coadă, ci rămâne suspendată într-un echilibru static.

Și aici apare prima ruptură de perspectivă.

Pentru că în același sistem, în București, realitatea este complet diferită. În sectoarele superioare, pensia medie depășește 4.000 lei, ajungând în Sector 1 la aproximativ 4.131 lei. Diferența față de Iași nu mai este doar un indicator statistic, ci o distanță economică efectivă de aproape 1.450 lei lunar - adică o lună și jumătate de venit pierdut în fiecare lună, în termeni relativi.

Între aceste două extreme se află Clujul și Timișul, două centre care funcționează ca o a doua elită a sistemului. În Cluj-Napoca pensia medie urcă spre 2.882 lei, iar în Timișoara (județul Timiș) spre 2.827 lei. Diferențele nu sunt spectaculoase, dar sunt constante - și tocmai constanța lor le transformă în avantaj acumulat în timp.

Comparativ, Iașul rămâne sub aceste repere regionale, prins într-un interval de 2.600 lei care nu reușește să se desprindă. Nu este în colaps, dar nici în convergență. Este într-o formă de echilibru care nu mai produce recuperare.

România pensiilor se polarizează în tăcere, iar Iașul rămâne în zona în care nu pierde suficient cât să devină alarmant, dar nici nu câștigă suficient cât să conteze în vârf. Carmen DEACONU