Accesul elevilor ieșeni la consiliere devine din ce în ce mai limitat

* în multe cazuri, un singur consilier este nevoit să acopere mai multe școli, să gestioneze sute sau chiar peste o mie de elevi, fiecare cu propriile probleme, frici și nevoi * practic, sistemul funcționează la limită, iar sprijinul real pentru elevi devine, de multe ori, o iluzie

Presiunea asupra elevilor atinge cote alarmante, iar problemele emoționale, anxietatea și cazurile de bullying cresc de la an la an. În tot acest timp, realitatea din școlile ieșene explodează într-o tăcere periculoasă: nu sunt suficienți consilieri școlari pentru a face față situației.

Dincolo de cifrele oficiale, care arată 137 de posturi pentru 175 de unități de învățământ, se ascunde o dramă invizibilă. În multe cazuri, un singur consilier este nevoit să acopere mai multe școli, să gestioneze sute sau chiar peste o mie de elevi, fiecare cu propriile probleme, frici și nevoi. Practic, sistemul funcționează la limită, iar sprijinul real pentru elevi devine, de multe ori, o iluzie.

Conform Legii 198/2023, un consilier ar trebui să se ocupe de maximum 500 de elevi. În realitate însă, acest prag este frecvent depășit, iar timpul alocat fiecărui copil devine insuficient. Intervențiile se transformă în discuții grăbite, iar prevenția — cea mai importantă componentă — este sacrificată.

La nivel național, situația nu este cu mult diferită: 3.521 de consilieri pentru 5.454 de școli. Asta înseamnă, simplu spus, că mii de unități de învățământ nu au acces direct la un specialist. Iar acolo unde există, acesta este suprasolicitat până la epuizare.

Și totuși, oficial, sistemul pare „în regulă”. Doar 31 de posturi sunt declarate neocupate la nivel național. Dar această statistică ascunde adevărul: problema nu este doar lipsa posturilor, ci modul în care acestea sunt distribuite și încărcate.

În Iași, unde sistemul educațional este unul dintre cele mai mari din țară, presiunea este uriașă. Elevii se confruntă zilnic cu stres, competiție, probleme familiale sau sociale, iar accesul la consiliere devine din ce în ce mai limitat.

În culise, mecanismul birocratic încetinește orice tentativă de extindere. Cabinetele de consiliere nu apar automat acolo unde este nevoie. Ele trebuie propuse, analizate, avizate și aprobate, într-un proces care durează și care nu ține pasul cu realitatea din teren.

Între timp, problemele se adună. Un elev anxios nu primește ajutor la timp. Un caz de bullying rămâne nerezolvat. Un copil cu dificultăți emoționale este ignorat. Și fiecare astfel de situație poate escalada. Pentru că, în lipsa intervenției, problemele mici devin crize. Iar crizele devin, uneori, tragedii.

Paradoxul este dureros: într-o perioadă în care sănătatea mentală este recunoscută ca fiind esențială, sistemul care ar trebui să ofere sprijin funcționează la limită. Consilierii există, dar sunt prea puțini. Elevii au nevoie de ajutor, dar nu au acces suficient la el. Pentru că, dincolo de statistici și legi, realitatea este una simplă și brutală: viitorul unei generații se joacă în tăcere, în lipsa celor care ar trebui să îi asculte. Carmen DEACONU